Speranța medie de viață la nivel mondial s-a dublat în ultimii 200 de ani, crescând cu 2 ani în fiecare deceniu. Îmbunătățirea calității serviciilor medicale și a condițiilor de trai din ultimul secol a condus la o creștere accelerată a acesteia.
În România, speranța de viață la naștere în 1900 era de doar 36,4 ani. Secolul al XX-lea a fost martorul unui progres imens, în 1974-1975 aceasta ajungând la 69,3 ani. Astăzi, în 2011, speranța medie de viață este de 73,98 de ani (70,5 ani în cazul bărbaților și 77,6 ani în cel al femeilor). Țara noastră se află pe locul 109 în clasamentul mondial al speranței de viață, pe primul loc aflându-se Monaco, cu 89,73 de ani. Conform unui studiu publicat în jurnalul Science, în aproximativ șase decenii țara aflată pe primul loc în acest clasament va avea o speranță medie de viață de 100 de ani.
Deși mai mulți experți au anunțat de-a lungul timpului că tendința de creștere a speranței de viață va înceta, prognoza lor a fost infirmată de realitate. Dacă până de curând a trăi un secol era o realizare demnă de cărțile ce consemnează recorduri, a trăi 100 de ani va reprezenta ceva normal pentru cei născuți în această perioadă.
Statisticienii estimează că fetele născute în 2011 în Marea Britanie au o șansă din 3 să atingă vârsta de 100 de ani, băieții având o șansă din patru. Specialiștii de la Departamentul pentru Muncă și Pensii (echivalentul Ministerului Muncii) estimează că, dintre cei 62 de milioane de cetățeni ai Marii Britanii, 11 milioane vor atinge vârsta de 100 ani! De altfel, numărul persoanelor ce au atins acest prag a fost de 5 ori mai mare în 2010 în comparație cu 1980.
Conform datelor ONU, numărul persoanelor care vor atinge vârsta de 100 ani va înregistra o creștere extraordinară. Pornind de la aceste date, jurnaliștii de la The Economist estimează că la finalul acestui secol 5 țări vor găzdui câte un milion de cetățeni a căror vârstă este exprimată în 3 cifre. Astfel, China va fi prima țară care vor trăi în același timp un milion de cetățeni mai bătrâni de 100 de ani și va atinge acest prag în 2069, celelalte 4 fiind SUA (în 2073), Japonia (2075), India (2084) și Brazilia (2100). Dacă tendința se va menține, China și SUA vor avea în 2100 peste 2 milioane de cetățeni cu vârsta peste 100 de ani!
Toate aceste date ridică un număr de întrebări: putem afla secretul longevității extreme? Și dacă da, ne putem schimba viața astfel încât să trăim și noi, la rândul nostru, 100 de ani?
Cei doi factori care determină longevitatea
Studiile realizate până acum indică faptul că longevitatea este condiționată de doi factori esențiali: genele și stilul de viață. Durata de viață a unui individ este determinată în proporție de 25% de gene, restul de 75% depinzând exclusiv de comportamentul acestuia și de mediul în care trăiește.
Pentru a stabili care este comportamentul care conduce la o viață cât mai lungă, cercetătorii au identificat în lume mai multe comunități ai căror membri ating în proporție mai mare vârsta de 100 de ani. De la satele montane din Sardinia, Italia, trecând prin comunitatea de adventiști din Loma Linda, California și până la japonezii ce trăiesc în insulele Okinawa, oamenii de știință au identificat câteva caracteristici comune.
În ceea ce privește dieta, cercetătorii au descoperit că membrii acestor comunități cu o longevitate ieșită din comun tind să mănânce rareori carne, plantele și legumele constituind principalele lor grupe de alimente. De asemenea, viața de zi cu zi a acestor persoane include perioade de activitate fizică moderată și dese interacțiuni sociale cu prieteni și membri ai familiei.
Un astfel de exemplu este cel al locuitorilor insulei Icaria din Grecia, unde unul din trei oameni trăiește cel puțin 90 de ani. Conform lui Dan Buettner, un cercetător care a studiat un număr mare de comunități longevive, în rândul locuitorilor din Icaria cazurile de cancer sunt cu 20% mai rare decât în cadrul populației generale, iar cele de afecțiuni cardiace au o incidență redusă cu 50%.
Buettner descrie viața de zi cu zi a grecilor din Icaria: “Trăind în sate de munte, oamenii dedică în viața lor mai mult timp activității fizice, fie că merg la biserică, fie că vizitează vreun prieten. De asemenea, cei mai mulți oameni au grădini. Toate aceste activități presupun mai mult efort fizic decât cel depus de o persoană într-o ședință la o sală de sport. Locuitorii din Icaria au și o dietă interesantă: foarte bogată în fructe, legume și ulei de măsline. Ei consumă foarte puțină carne, orientându-se mai degrabă spre cele 150 de tipuri de plante ce cresc pe insulă”.
Cercetătorii au mai descoperit că localnicii consumă ceaiuri din plante cu proprietăți diuretice. Buettner a explicat de ce aceste ceaiuri contribuie la viața lungă a grecilor din Icaria: “Diureticele tind să scadă tensiunea arterială. Dat fiind că ei beau zilnic o cantitate mare de ceai diuretic, își scad în mod constant tensiunea arterială, fapt care explică de ce afecțiunile cardiace sunt mult mai rare în această zonă”.
Vinul roșu face și el parte din dieta persoanelor care trăiesc foarte mult. În comunitățile din Sardinia este consumat un vin intitulat Cannonau. Foarte închis la culoare, fapt ce i-a atras supranumele de vino nero, acest vin conține foarte mulți antioxidanți. O mare admiratoare a vinului roșu a fost și Jeanne Calment, persoana cea mai longevivă din istorie (a trăit 122 de ani și 164 de zile). Aceasta spunea că o viață lungă este rezultatul a 3 factori: vinul de Porto, uleiul de măsline și un simț al umorului bine-dezvoltat.
Citiți mai mult detalii pe www.descopera.ro