Care sunt calculele din spatele celui mai mare mandat de vânzare de acțiuni din România

Fondul Proprietatea (FP) i-a mandatat pe americanii de la Citigroup să caute cumpărători pentru pachete de acțiuni în valoare de 527 mil. euro (conform evaluărilor din portofoliul FP). Acesta este cel mai mare mandat de vânzare de acțiuni din ultimii ani în România, miza fiind substanțială atât pentru intermediar, cât și pentru administratorul FP, grupul american Franklin Templeton. Cea mai mare parte a banilor vor ajunge însă la acționari și la stat.

Dacă Citi va reuși să vândă cele 13 participații de pe listă la valoarea lor de înregistrare, de 527 mil. euro, atunci ar putea încasa un comision de circa 5 milioane de euro. Specialiștii din piață apreciază că onorariul băncii de investiții nu ar depăși 1%, administratorul Franklin Templeton fiind zgârcit când vine vorba de astfel de mandate. În schimb, acest mandat ar putea crește șansele Citi de a obține noi mandate, cum ar fi cel de listare a FP la Varșovia.

Participațiile sunt înregistrate în portofoliul Fondului Proprietatea la o valoare de achiziție de 1,09 mld. lei (250 mil. euro), conform raportărilor FP (deși fondul a primit acțiunile gratuit de la stat). Astfel, profitul din vânzarea acestor acțiuni ar fi de circa 272 mil. euro, din care fondul ar plăti la stat un impozit de 16%, adică aproape 44 mil. euro. Mai rămân astfel circa 478 mil. euro.

Cel mai mare acționar al Fondului Proprietatea, fondul de hedging american Elliott, cere ca veniturile din vânzări de active să fie distribuite acționarilor. În cazul în care Templeton ar distribui suma către acționari, atunci ar încasa un comision de circa 7 mil. euro, conform propunerii Elliott (fondul american a propus ca administratorul să primească 1,5% din sumele distribuite către acționari). Mai rămân astfel circa 471 mil. euro pentru acționari.

Dacă suma va fi distribuită sub formă de dividende, atunci 16% va merge la stat ca impozit pe dividende, adică 75 mil. euro, iar sumele nete care le vor reveni acționarilor ar fi de circa 396 mil. euro.

Elliott, care deține 13,5% din acțiunile FP, ar încasa astfel 53,5 milioane de euro, adică o treime din suma plătită pentru achiziția acțiunilor FP, de circa 150 mil. euro. City of London, al doilea mare acționar al FP, cu 7% din acțiuni, ar primi 27,7 mil. euro.

Calculele anterioare pornesc însă de la premisa că Citi va reuși să vândă acțiunile la valoarea la care sunt ele înregistrate în portofoliul fondului. Lucrurile nu sunt însă atât de simple. Una dintre probleme ar fi găsirea cumpărătorilor care să plătească aceste prețuri de inventar.

În cazul unora dintre aceste companii, în contractele de privatizare există clauze care permit acționarilor minoritari să ceară acționarului majoritar să cumpere participațiile, ceea ce face tranzacția mai simplă.

În alte cazuri nu există însă aceste clauze, iar unii acționari și-au exprimat refuzul de a cumpăra în acest moment participațiile minoritare.

Astfel, tranzacțiile vor fi mult mai dificil de realizat, întrucât este greu de găsit investitori care să cumpere neavând certitudinea unui exit. Listarea ar fi și ea problematică în aceste cazuri, fără colaborarea companiei. Faptul că unele dintre aceste companii nu plătesc dividende, deși au profituri mari, este un alt factor care le face mai puțin atractive.

Paradoxal, mai ușor de vândut ar putea fi participațiile la companiile de distribuție a energiei electrice aflate încă în portofoliul statului. La aceste companii, FP are și opțiunea de a vinde acțiunile pe bursă, în condițiile în care statul a început demersurile pentru listarea lor. Dacă FP și-ar vinde acțiunile într-un IPO, odată cu statul, atunci ofertele ar putea deveni mult mai interesante pentru fondurile de investiții străine.