Svetlana Aleksievici
Dezastrul de la Cernobîl
Mărturii ale supraviețuitorilor
Editura Corint
Traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu. Prefață de Ion M. Ioniță.
National Book Critics Circle Award 2005 pentru carte de nonficțiune. Premiul pentru Pace Erich-Maria-Remarque, 2001. Carte interzisă în Bielorusia. Premiul Nobel pentru Literatură, câștigat săptămâna trecută. Editura Corint a anticipat puterea mesajelor transmise de cărțile Svetlanei Aleksievici, publicând în luna iunie a acestui an cartea de față, în cadrul colecției Corint Istorie. Editura are în pregătire și alte titluri ale aceleiași autoare.
Svetlana Aleksandrovna Aleksievici s-a născut la Stanislav pe 31 mai 1948. Este scriitoare și jurnalistă din Bielorusia, disidentă susținută de PEN Club și de Fundația Soros. A primit numeroase premii pentru Dezastrul de la Cernobîl, carte apărută în 1997, dar și pentru alte lucrări ale sale. A publicat mai multe volume care s-au bucurat de apreciere, fiind traduse în numeroase limbi străine. Dintre acestea menționăm: U voinî nejenskoe lițo (Războiul nu are chip de femeie), 1985; Ținkovîe malciki (Copii de zinc), 1989; Zacearovannîie smertiu (Fermecați de moarte), 1994; Poslenie svideteli. Solo dlia detskogo golosa (Ultimii martori. Solo pentru o voce de copil), 2004; Vremia second hand (Timpuri second-hand), 2013 etc.
„Explozia reactorului numărul 4 va deveni cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii – precizează prefațatorul Ion M. Ioniță. Zona este o realitate în toată monstruozitatea ei. La fel ca în cartea SF a fraților Strugațki, Picnic la marginea drumului, Zona este un infern pe pământ, guvernat de propriile legi. Aici dansează lumini deasupra câmpului, praful ridicat de vânt are culori ciudate, se nasc copii cu mutații genetice, populația a fost evacuată, regiunea, interzisă și păzită de patrule militare, dar oameni stranii și-au făcut din Zonă locul în care trăiesc. Ei sunt Călăuzele reale în Zona reactorului de la Cernobîl.”
„O istorie orală mișcătoare a catastrofei din 1986 de la reactorul nuclear de la Cernobîl, în care curajul fatalist și stoic este dublat de un umor incredibil de negru. Jurnalista rusă Svetlana Aleksievici a înregistrat o serie de mărturii pe care le-a prezentat sub forma unor «monologuri», în stil romanesc, care zugrăvesc imaginea vie a atmosferei generale de nemulțumire de la sfârșitul perioadei comuniste, în care liderilor de partid agresivi, propagandei paranoice și mobilizărilor haotice li se opun sarcasmul deprimant, gândurile amare și abuzul de votcă. Rezultatul este o radiografie de neuitat a sufletului rus.” – Publishers Weekly