Coriolan
Babeti
Democratia – O religie a Marii Mame sau Despre triumful Ereziei Europene
Editura Curtea
veche
Vol. I – Eseuri introductive sau
Despre eternul inceput al democratiei; vol. II – Liniile de sens al
Arhetipului Feminin si faliile arhetipale ale istoriei; vol. III –
Civilizatia venetiana, preparatio moderna. O recapitulare in
integrum a Arhetipului Marii Mame.
1.500 de pagini despre
democratie ca istorie in curs, vie, contradictorie, despre
schimbarile din civilizatia occidentala.
Democratia, sustine eseistul, nu
e mai putin religioasa decat oricare alta religie a Marelui Tata.
Ceea ce se modifica este obiectul credintei, sexul Arhetipului in
perimetrul caruia se ordoneaza campul de forte al evenimentului,
ideii sau imaginii, al imaginarului, mentalitatilor si
comportamentelor.
In cea mai sumara formulare,
Democratia liberala, castigatoare in disputa cu totalitarismele
secolului XX, nu e decat o epoca a Magnei Mater, a Demetrei, al
carei nume filtreaza o bogatie semantica din care provin, in
greaca, precum si in latina, si prin ele, in limbile moderne,
familii de cuvinte ce numesc constructia, forma, corpul, casa,
domiciliul valorilor asociate democratiei.
Instalandu-se – spun editorii –
in conditia unui neutru observator-interpret al urmelor, al
cicatricilor lasate de eveniment, cuvant (idee) si, in parte, de
imagine, Coriolan Babeti radiografiaza, fara parti-pris-uri
etico-religioase radicale, momentele istorice ale inevitabilului
triumf al acelui “altceva”, hairesis-ul “principiului feminin”, al
traditiilor heterodoxe, serpuind pe linia de front a unui conflict
imemorial, al unei hieromahii transcendentale,
Masculin-Feminin.
Adus dupa 1989 de Andrei Plesu
in Ministerul Culturii, Coriolan Babeti a refondat, in 1992,
Institutul de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia, iar
patru ani mai tarziu a primit o bursa care a declansat cercetarea
femininului in istoria artelor si antropologia culturala,
fructificate in parte in eseurile si studiile din volumele de
fata.
Iata cum prezenta Editura Curtea
veche aceasta carte, la momentul lansarii, la jumatatea lunii
trecute:
Parte dintr-un proiect de
antropologie culturala si de analiza a artei moderne si
postmoderne, cele trei volume de fata, Democratia, o religie a
Marii Mame, sau despre triumful Ereziei Europene, dezvolta, la
rândul lor, frugalele prolegomene dintr-un op precedent, aparut la
Curtea veche Publishing in anul 2007: Istoria ca arena a
disputei arhetipale.
Barbatii plecau adesea de acasa
ca sa se intâlneasca in agora si sa vorbeasca de una-alta de la
egal la egal. Asta se intâmpla la Atena, acum mai bine de doua mii
de ani. Poate si ca sa scape de gura nevestelor, ei au inventat o
forma de guvernare numita democratie. Dupa cum s-a vazut si mai
târziu, democratia inseamna nu doar puterea celor multi. Ea mai
inseamna si motivarea absentelor de la treburile economicesti ale
casei si de la relatiile de inegalitate dintre membrii familiei.
Dar când se simteau barbatii mai in largul lor democratic, iaca
pozna! Vine Coriolan Babeti si ne arata ca, prin democratie,
barbatii se supun si mai abitir puterii feminine.
In cele trei volume ale opului
sau, Democratia, o religie a Marii Mame, sau despre triumful
Ereziei Europene, el rescrie istoria tiraniilor si a
democratiilor ca pe o continua lupta intre figura tatalui si cea a
mamei. Nu tatal tau sau mama ei, ci parintii tuturor, figurile lor
arhetipale adânc inscrise in si printre fiecare dintre noi. El
descopera aceeasi constanta arhetipala in miscarile istorice
aproape geologic de largi; intr-o miriada de detalii, indelung
studiate si grijuliu interpretate, din imaginarul societatilor, din
natura actiunilor omenesti, a ideilor, a imaginarului religios,
artistic si filozofic.
Valorile democratiei, ne spune
Coriolan Babeti in enciclopedica sa opera, sunt cele ale
femininului; tiranii, insa, sunt tartori fara sâni. Nenorocirile
care inchipuie cosmarul secolului XX intuneca omenirea odata cu
amurgul domniei Tatucului (Stalin, Hitler, Ceausescu…), iar
conflictul Occidentului cu Islamul e cel dintre religia Marii Mame,
ce guverneaza democratiile liberale, si ultima reduta a religiei
Marelui Tata, care isi trimite fiii sa-i terorizeze pe infideli,
sinucigându-se in numele lui.
“Expansiunea democratiilor este
un mod eufemistic de a vorbi despre schimbarea de sex a orizontului
politic si social, despre feminizarea progresiva a lumii”, ne
aminteste autorul. Iar povestea acestei vesnice ironii a istoriei
nu ocoleste originalitatea democratiei românesti, unde mama-i casa
si barbatul – unde nu-i?