“Jurnalul lui Alexandru Tatos – scrie Stere Gulea intr-un Cuvant inainte – nu are un caracter spectaculos, aspect, de altfel, incompatibil cu structura lui, dar are acea spectaculozitate ascunsa si care decurge din rigoare si consecventa. Fara pretentia orgolioasa de a lasa marturie despre o epoca, notatiile lui au capacitatea de iradiere, trezind in lector fluxul reconstituirilor. Din aceasta perspectiva, a analizei, jurnalul lui Alexandru Tatos este, realmente, un document extrem de pretios. In afara de meritul de a fi primul, acest document mai are unul: cuprinderea intregii vieti de inimaginabil cosmar pe care a trait-o fiecare dintre noi.” Editie alcatuita de Liana Tatos.
Ziarul de Duminică
CARTEA DE ARTA/ Regizorul necorupt
Alexandru Tatos Pagini de jurnal Editura Nemira Regizorul si scenarist român Alexandru Tatos (n. 9 martie1937, Bucuresti; d. 31 ianuarie1990) face parte din "Generatia 1970". Absolvent al sectiei de profil a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Capitala (regia…
Alexandru
Tatos
Pagini de
jurnal
Editura Nemira
Regizorul si scenarist român
Alexandru Tatos (n. 9 martie1937, Bucuresti; d. 31 ianuarie1990) face parte din
“Generatia 1970”. Absolvent al sectiei de profil a Institutului de
Arta Teatrala si Cinematografica din Capitala (regia de teatru),
Tatos a trecut la film “via televiziune”, primul sau contact cu
camera fiind prilejuit de serialul “Un august in flacari” (1974),
regizat impreuna cu Dan Pita.
Debutul independent in lungmetraj a avut loc in 1976, cu un
film dintre cele mai reusite din intreaga sa cariera, “Mere rosii”,
cu Mircea Diaconu in rolul principal. Apoi, Tatos a realizat alte
sase filme.
In 1994, sotia sa Liana
Molnar-Tatos a editat aceste Pagini de jurnal ale
regizorului. Prin urmare, acum este vorba de editia a doua. Volumul
mai cuprinde la final doua texte din 2010, semnate de Lucian
Pintilie si D.R. Popescu.
“Fiind intrebat – scrie Tatos –
ce sfaturi ar putea sa-i dea unui tanar regizor, Luis Bunuel a
raspuns: <<Nu pot sa dau sfaturi tehnice. Fiecare are propria
lui tehnica. As putea sa dau ceea ce se cheama un sfat moral: un
film poate fi bun, prost sau indiferent, dar niciodata nu trebuie
facut impotriva constiintei, ideilor, ideologiei autorului. Chiar
daca mori de foame, sa nu faci nimic impotriva constiintei si a
ideilor.>> Pastrand proportiile, cred c-am respectat aceasta
credinta (sau profesiune de credinta). Poate n-am spus lucruri
mari, dar am vorbit numai despre ceea ce am crezut.”