Ceea ce il diferențiază insă pe Deussen de cei menționați este
maniera dialogală și chiar colocvială in care a ințeles să-și facă
expunerile. Cu alte cuvinte, este mai aproape spiritual de India
decât ar putea fi un erudit care se supune limitărilor unui spațiu
de studiu (Biblioteca sau Universitatea).
Intr-un fel, aduce aminte de Eliade și de experiența indiană a
acestuia. Bun prieten cu Friedrich Nietzsche, Deussen
hotărește impreună cu acesta să studieze teologia la Universitatea
din Bonn . Au abandonat insă amândoi studiile de teologie,
indreptându-se spre filologia clasică – Nietzsche la Universitatea
din Leipzig, iar Deussen la Universitatea din Berlin , incepând din
1867.
La Berlin se va indrăgosti definitiv de Kant și Schopenhauer,
prin hegelianismul lui Werder. In 1869 iși va susține doctoratul,
la Marburg, cu o teză despre Sofistul lui Platon. Având acum un
bagaj impresionant de studii in filologie clasică și filosofie,
Deussen va șovăi destulă vreme intre limba sanscrită și filosofie,
căutându-și materia primă a erudiției. In filosofia indiană le-a
putut găsi pe amândouă.
După o perioadă de un an petrecută in Rusia ca profesor
particular, se va intoarce in 1881 la Berlin, unde iși va lua
docentura cu o lucrare despre “Sistemul Vedantei”. Avea 36 de ani
și promisiunea unei cariere universitare. Destinul ii va oferi
constant incepând de acum incolo diferite oportunități pe care Paul
Deussen le va lua drept misiuni ce trebuie indeplinite. Nu lasă
nimic necercetat din ceea ce insemna interes de studiu. Sanscrita,
filosofia vedantină, Upanishadele, doctrinele lui Kant și ale lui
Schopenhauer, toate acestea se transformă nu atât in obiecte de
cercetare, cât in trasee inițiatice.
Deussen iși va defini propria concepție despre lume ca: “un
ansamblu care unifică organic filosofia și creștinismul”. Iar
această afirmație face inteligibilă intenția lui Deussen de a-l
declara pe Schopenhauer drept “cel mai creștin dintre toți
filosofii”. Dar nu e cazul să ne alarmăm, pentru că Deussen posedă
această amprentă personală, a unui anumit fel de a șoca prin
afirmații oximoronice. Tot el ajunge intr-un final la concluzia că
toate religiile au același nucleu de credință, dar sunt
sitematizate diferit. Iar această sistematizare, dogmatic, la nivel
de doctrină, este singurul lucru care face diferența.
Ștergerea diferențelor este contraindicată, afirmă Deussen,
dar fiecare om este chemat ca, sub coordonatele religiei in care a
fost inițiat, să evolueze spiritual, iar această evoluție nu se
poate desfășura decât circumscrisă legăturii cu un Dumnezeu
impersonal.
Iată cum influența filosofiei indiene asupra gândirii lui Paul
Deussen a fost capitală. Aparent, o singură idee rămâne statornică
la el din tot ansamblul upanșadic: cea a depășirii concepției,
specific creștine, a unui Dumnezeu personal. Dar această unică
idee, de sorginte upanișadică și vedantină, cântărește foarte greu.
Cel mai greu, de fapt, și este, in același timp, cea care dă seama
de exemplaritatea lui Deussen. Creștinismul se mișcă in perimetrul
relației omului cu un Dumnezeu văzut eminamente ca persoană, ori
afirmația lui Deussen despre lipsa de temei spiritual a lui
Dumnezeu ca persoană atinge de fapt insăși esența acestei
religii.
Este sigur de acum că numai in Upanișade va găsi Deussen
suportul teoretic pentru un idealism al cunoașterii. Conform
Upanișadelor, tot ceea ce există este “maya”, adică iluzie.
Intelectul nostru construiește această iluzie pentru a ordona o
realitate inexistentă dincolo de chiar această iluzie. Singura
existență este Ființa situată deasupra devenirii, spațiului și
timpului, determinărilor și manifestărilor. Aceste lucruri,
chestionate de Paul Deussen ca elemente pentru o posibilă
intemeiere a unei epistemologii religioase, sunt cele care, in
aceeași ordine cu Schopenhauer, il vor influența cel mai mult pe
savantul german.
Autor a 11 cărți de istorie a filosofiei, exegeză filologică,
biografii și corespondență, Paul Deussen a găsit răgazul necesar
pentru a se putea ocupa admirabil de editarea completă a operei lui
Arthur Schopenhauer, pe lângă faptul că a fost membru
fondator al Societății Schopenhauer. O instituție de prestigiu,
care iși continuă și astăzi funcționarea.
Mario Barangea este nascut in Bucuresti. Licenta in filosofie – 2007 si Master in filosofie – 2008, la Universitatea din Bucuresti. Actualmente este doctorand in filosofie in cadrul aceleiasi universitati. Absolvent al cursurilor de diplomatie europeana ale Scolii Diplomatice din Madrid.