Ecaterina Oproiu
Jurnal 2
Liberté… égalité… décapité…
Editura SemnE
A apărut și al doilea volum al jurnalului scriitoarei, ziaristei și cronicarului de film Ecaterina Oproiu, care constituie un inventar de personalități cu care s-a intersectat autoarea. Așa cum ea însăși precizează, s-a profilat mai ales pe „schițe de portrete” – de la Corneliu Coposu, la Stela Popescu, de la Gopo la regina Danemarcei. „În tinerețe, s-au abătut peste mine tot felul de urgii. Să te trezești, la douăzeci de ani, fără să miști un deget, dușman al poporului! Să-ți fie interzisă, din senin, orice îndeletnicire socială… să n-ai dreptul să fii angajată nici măcar vânzătoare la raionul de jucării! (…) Am preferat ca, pentru această a doua parte a Jurnalului, să reproduc din vechile caiete legate cu sârmă, mai ales portretele unor făpturi care – într-un fel sau altul – m-au marcat.”
Augustin Buzura
Opere complete
Refugii
Editura RAO
Ediție definitivă îngrijită de Angela Martin. Prefață de Mircea Iorgulescu. („Nimeni, până la Augustin Buzura, și nici după el – scrie acesta -, nu a sondat atât de adânc și cu atâta curaj estetic abisurile și amploarea ravagiilor dedublării și ambivalenței ființei într-o lume ea însăși purtând pecetea unei psihopatii generalizate.”) Apărut în 1984, romanul „Refugii” a fost un eveniment literar și a provocat un fenomen de societate. Ambele însă cu puternică, de nu chiar predominantă, semnificație politică, în parte explicabilă prin caracteristicile înseși ale romanului, în parte prin conjunctură. Cititorii, mai mult decât comentatorii, au văzut și au găsit în roman cea mai radicală contestare a sistemului politic din România de atunci.
Petru Dumitriu
Non credo, oro
Nu cred, mă rog
Editura Polirom
Traducere de Ruxandra Diana Dragolea. Prefețe de Ion Vartic și Marta Petreu. Ultima carte a lui Petru Dumitriu, scrisă în registru nonficțional, este biografia lui evenimențială și mai ales aceea spirituală. Eseul a fost scris întâi în engleză, cu gândul de a fi publicat mai întâi în SUA. „Nucleul cărții este cel la care trimite titlul, adică Nu cred [în Dumnezeu], mă rog. Pe un ton argumentat și adesea chiar sceptic, deci rațional, scriitorul pune în discuție un set de probleme conectate: omul și sensul vieții lui, starea de azi și din trecut a omenirii, răul din lume și ideile care îl avansează, binele ca prezență firavă, dar evidentă, valorile ce orientează viața insului sau a colectivităților și fundamentul ultim – Dumnezeu – pe care ar putea fi sprijinită o lege morală menită să orienteze omul spre bine.” (Marta Petreu)
John Wray
Lowboy
Editura Univers
Traducere și note de Oana Celia-Gheorghiu. Cel de-al treilea roman al prozatorului american John Wray, Lowboy, stă mărturie pentru întoarcerea către experimentalismul de factură modernistă, accentuată în prima decadă a secolului XXI. Personajul principal, Will Heller, poreclit Lowboy, este un adolescent schizofrenic, prins în labirintul urban al metroului new-yorkez, a cărui hartă romanul o „desenează” cu precizie joyceană. Flux al unei conștiințe confuze, întrerupt de capitole alerte inspirate de literatura de investigație, Lowboy alternează planul subconștientului cu acela al realului într-o „expediție” de o zi pentru salvarea imaginară a unei lumi condamnate la extincție prin încălzirea globală.
Bohumil Hrabal
Scrisori către Dubenka
Editura Curtea veche
Traducere din limba cehă și note de Anca Irina Ionescu. „La începutul anului 1989, cu intuiția că sfârșitul regimului comunist în Cehoslovacia nu poate fi departe, Bohumil Hrabal, în vârstă de 75 de ani, reîncepe să scrie, după o lungă perioadă de tăcere literară. Volumul de față reunește eseurile epistolare scrise de autor în perioada 1989-1991 și adresate Dubenkăi — numele de alint pentru boemista americană April Gifford, care se hotărâse să învețe limba cehă pentru a putea citi operele lui Hrabal în original. Scrisorile acestea nu-i vor fi niciodată trimise, dar Dubenka devine o muză, destinatara ideală și idealizată a acestor texte pe care scriitorul însuși le numea „reportaje lirice“; ele reunesc, într-o tehnică asemănătoare colajului, cronici ale evenimentelor importante care au dus la Revoluția de catifea și care au urmat acesteia, amintiri legate de pierderea soției sale, portrete ale diferitelor personalități literare și politice importante în epocă, impresii din călătoriile făcute în Statele Unite și în Marea Britanie.”
Camilla Läckberg
Paznicul farului
Editura Trei
Traducere de Gabriella Eftimie. Romanul este continuarea seriei Fjällbacka și a înregistrat vânzări spectaculoase. „Ne întâlnim din nou cu inspectorul de poliție Patrik Hedström, care s-a întors la birou după o lungă pauză, în care a încercat să-și refacă forțele și să aibă grijă de gemenii săi născuți prematur. La secție îl așteaptă o nouă anchetă. Mats Sverin, directorul financiar al consiliului local, o persoană mult îndrăgită, a fost găsit mort în apartamentul său, cu un glonț în ceafă.
Împreună cu colegii săi, Patrik începe să cerceteze viața victimei, care avea mai multe secrete decât și-ar fi putut imagina cineva. Secrete întunecate se găsesc peste tot – chiar și insula Gråskär din vecinătatea orășelului este un loc despre care au circulat întotdeauna cele mai sinistre zvonuri. Locuitorii spun că insula este bântuită de spiritele celor morți.”