Pedro Juan Gutierrez
Regele Havanei
Editura Trei
Al treilea roman din seria cubaneza a scriitorului (dupa
“Trilogie murdara la Havana” si “Animal tropical”). Eroul, un tanar
de saptesprezece ani, care a invatat de mic sa fure, sa minta, sa
insele, sa se bata, sa se drogheze si sa-si valorifice potenta
sexuala, ajunge sa cucereasca inima tuturor femeilor si capata
porecla de “Regele Havanei”, un rege al sexului. Actiunea se
petrece in regimul lui Castro, intr-o Cuba in a carei capitala se
supravietuieste din activitati securistice, contrabanda cu rom si
trabucuri si, mai ales, sex. Un roman serios in stilul realismului
magic. Traducere din spaniola de Ana Maria Tamas.
Richelle Mead
Academia Vampirilor
Editura Leda
Nascuta in 1976, Richelle Mead a debutat in 2007 cu doua
serii, una pentru adulti, alta pentru tineri; cea de-a doua este
“Academia Vampirilor”, din care a aparut primul volum si in
romaneste, tradus de Catalin Pruteanu. Succesul de piata i-a impus
tinerei un ritm incredibil: la fiecare trei luni publica un nou
roman! In cel de fata, doua tinere de 17 ani – una, o
printesa-vampir, cealalta aspirand sa-i fie garda de corp – fac
parte din Academia Sf. Vladimir, o scoala ascunsa in Montana unde
sunt educati in tainele magiei tineri vampiri, dhampiri si strigoi
(deosebirea dintre ei o va descoperi singur cititorul). Dar trebuie
sa faca fata unui sir neintrerupt de intrigi si comploturi, din
cauza unei idile interzise.
Catalin Mihuleac
Zece povestiri multilateral dezvoltate
Editura Cartea Romaneasca
Povestirile se cheama: “Clara de Cotnari”, “Povestea bancnotei
mele de o suta de dolari”, “Nea Ghita si nea Vali: doi regi”,
“Actorul iubitului conducator”, “Preludierea prin Nea Nicu”,
“Valsuri si blugi marca Strauss”, “Fotbalistii isi tratau iubitele
cu mult Pepsic”, “P.C.R. in R.F.G.”, “Armata ca un uter”, “Cu zece
kile de pastrama si doua idei puteai schimba lumea”. Toate sunt
plasate temporal in vechiul regim socialist. “Neavand de ales –
scrie autorul -, generatia mea a fost fortata sa caute, in toti
acei ani crunti, o anumita poezie in tot ce traia. A fost
condamnata, asadar, la cea mai barbara pedeapsa din cate exista: la
<<poezie silnica>>.”
Oana Dusmanescu
Urechile pisicii Olga
Editura Tritonic
Oana Dusmanescu, nascuta in 1976, este gazetar sportiv de la
18 ani, a cochetat cu scrima (“pentru mine e pe jumatate
distractie”, declara ea intr-un interviu, in urma cu doi ani) si a
inceput sa scrie la cartea de fata in urma cu aproape doi ani. Este
o carte despre curajul pe care il castigi in momentul in care te
trezesti singur si nefericit. “Am conturat personajul Olga drept un
animal aiurit, care, pana in momentul calatoriei, a gandit prea
mult si a facut prea putine. E un personaj pe jumatate naiv, pe
jumatate suparat pe viata, dar in general se comporta ca o pisica
descurcareata, care adora improvizatia, pe care curiozitatea si
zapaceala o poarta inspre buclucuri cateodata duioase, cateodata
dramatice.”
Rob Grant
XXL
Editura Humanitas
Robe Grant este scenarist de seriale comice si romancier – a publicat patru romane, cel de fata in anul 2006. Comicul e la el acasa. Stiati ca exista tari unde, chiar daca nu e ilegal sa fii gras, hipertroficii risca neplaceri permanente? Grant imagineaza o asemenea tara si o poveste amuzanta cu un realizator TV englez cu nervii intinsi si o tanara compatrioata gata sa se sinucida daca mama o mai obliga sa manance. Cei doi primesc o mana de ajutor din partea unui dietetician pe care guvernul il angajeaza pentru un proiect national – Fermele de sanatate – care aduce binisor cu reeducarea penitenciara. In schimbul catorva kilograme in minus, aspirantii la silueta se pot alege cu un snop de nevroze in plus. Caci, se stie, controlul scrupulos al caloriilor iti poate torpila pofta de viata. Traducere din engleza de Oana Dorobantu. Echim Vancea Titlul mai tarziu Editura Timpul Sunt, in Nord, poeti despre care se vorbeste nedrept de putin, poeti mandri, insemnati si orgoliosi – daca iti faci tu vreme sa te duci catre poezia lor, bine, daca nu, sa fii sanatos. Sunt poeti frumosi – ei nu scriu pentru o efemera glorie de hartie, ci pentru ca stiu ca asta au de facut in popasul lor pamantean. Am avut privilegiul sa cunosc nu putini dintre acesti ziditori de poezie din Maramures, iar unii dintre ei m-au fericit cu prietenia lor aspra, calda, ursuza. Unul (ales) dintre acesti poeti este Echim Vancea, lucratorul unor poeme-porti, asezate de o parte si de alta a unui drum pe firul caruia a zidit, pana acum, mai bine de 15 mandre carti. Cea mai noua dintre acestea se numeste “Titlul mai tarziu”, a aparut, in conditii grafice exceptionale, la editua ieseana Timpul si despre dansa scrie, pe buna dreptate, pe coperta a IV-a, Adrian Alui Gheorghe: “In aceasta carte, Echim Vancea scrie asa cum au scris capodoperele lor toti adevaratii inspirati ai lumii: ca si cum in afara de poezie nu ar mai avea nimic de pierdut…!”
Robe Grant este scenarist de seriale comice si romancier – a publicat patru romane, cel de fata in anul 2006. Comicul e la el acasa. Stiati ca exista tari unde, chiar daca nu e ilegal sa fii gras, hipertroficii risca neplaceri permanente? Grant imagineaza o asemenea tara si o poveste amuzanta cu un realizator TV englez cu nervii intinsi si o tanara compatrioata gata sa se sinucida daca mama o mai obliga sa manance. Cei doi primesc o mana de ajutor din partea unui dietetician pe care guvernul il angajeaza pentru un proiect national – Fermele de sanatate – care aduce binisor cu reeducarea penitenciara. In schimbul catorva kilograme in minus, aspirantii la silueta se pot alege cu un snop de nevroze in plus. Caci, se stie, controlul scrupulos al caloriilor iti poate torpila pofta de viata. Traducere din engleza de Oana Dorobantu. Echim Vancea Titlul mai tarziu Editura Timpul Sunt, in Nord, poeti despre care se vorbeste nedrept de putin, poeti mandri, insemnati si orgoliosi – daca iti faci tu vreme sa te duci catre poezia lor, bine, daca nu, sa fii sanatos. Sunt poeti frumosi – ei nu scriu pentru o efemera glorie de hartie, ci pentru ca stiu ca asta au de facut in popasul lor pamantean. Am avut privilegiul sa cunosc nu putini dintre acesti ziditori de poezie din Maramures, iar unii dintre ei m-au fericit cu prietenia lor aspra, calda, ursuza. Unul (ales) dintre acesti poeti este Echim Vancea, lucratorul unor poeme-porti, asezate de o parte si de alta a unui drum pe firul caruia a zidit, pana acum, mai bine de 15 mandre carti. Cea mai noua dintre acestea se numeste “Titlul mai tarziu”, a aparut, in conditii grafice exceptionale, la editua ieseana Timpul si despre dansa scrie, pe buna dreptate, pe coperta a IV-a, Adrian Alui Gheorghe: “In aceasta carte, Echim Vancea scrie asa cum au scris capodoperele lor toti adevaratii inspirati ai lumii: ca si cum in afara de poezie nu ar mai avea nimic de pierdut…!”
“orfan al noptii ma agat in disperare de apa de granita/ de un munte/ de-o zi/ astept sa pot plange in voie/ si apoi sa prind o zi buna cu vant impotriva si cai care sa ma tina-n copite numai cateva clipe.” Calarirea lui Echim Vancea prin tinuturile fabuloase ale poeziei este voievodala, descalecatoare. (Lucian Vasilescu)