Domnica Drumea a debutat in 2004 cu volumul Crize, un
volum care, deși a rămas in memoria afectivă a pasionaților de
poezie, a avut parte de o receptare critică mai degrabă
palidă.
In acest sens, este semnificativă coperta a patra a cărții.
Nici unul dintre cei trei semnatari ai recomandărilor nu reușește
să inchege un discurs analitic convingător, preferând in schimb să
apeleze la tușe empatice. Interesant este textul lui
Bogdan-Alexandru Stănescu, axat pe imaginea (totodată livrescă și
cotidiană) a unor “romancero de după bloc”. Formula o ridică
inspirat pe Domnica Drumea deasupra incadrărilor destul de
restrictive la care o predispunea apartenența ei inițială la grupul
fracturist al Generației 2000 (alături de Marius Ianuș, Ionuț
Chiva, Ioana Băețica, Cezar Nicolescu ș.a.)
Apariția, astăzi, a volumului Not for sale* la o
editură prestigioasă și, mai ales, vizibilă poate fi o șansă pentru
destinul literar al tinerei autoare. Cu atât mai mult cu cât vine
la finele unui an prielnic pentru poezie. Ce s-a schimbat in mod
substanțial in intervalul dintre Crize și Not for
sale? Suficient de multe. După doar cinci ani, Domnica Drumea
nu mai păstrează din programul grupării decât tentația expresiei
anticalofile, chiar și (sau mai ales) când aceasta este complet
halucinantă. Neglijența in raport cu stilul, cu ornamentația
scriiturii sărea și sare incă in ochi.
Deși lipsită de trăsături definitorii explicite, poezia
Domnicăi Drumea se remarcă printr-o voce inconfundabil feminină. In
primul poem al volumului Not for sale – iată că nici astăzi
textele cu rol de artă poetică nu au ieșit din circulație – această
voce se intreabă “va fi o peșteră?/ un disneyland? un chinatown?/
m-am intrebat de ce i-aș spune not for sale și cui ar/ trebui să-i
dau / explicații”. Puțin mai incolo, poeta rotește ochii in jur și
adresează cititorului intrebări cu un aer absent: “spune-mi acum de
ce și vara/ se scutură frunzele iar mugurii roz incăpățânați
refuză/ să inflorească/ de ce tramvaiele se retrag in depou să se
culce și luna/ străvezie apare pe cer odată cu/ soarele/ de ce de
ce de ce maria-mirabela rămâi pe gânduri sub/ cerul ca umbrela/
doar știi că nu ai ce să vinzi deși totul e de vânzare.”
La o primă lectură, poemele se arată opace și lipsite de sens.
Insă Domnica Drumea concepe, de fapt, o formulă surprinzătoare,
care se revelează exact intre lucrurile banale. Fiindcă acolo a
redescoperit poezia: intre două corpuri vagi, cum sunt soarele și
luna care, in chip bizar, stau simultan pe același cer, intre două
anotimpuri care coexistă in interiorul verii. E drept că unele
texte rămân inexpresive, formula neizbutind de fiecare dată să aibă
un rezultat poetic.
Unele poeme comunică și continuă aceeași poveste in secvențe
diferite, cu alți destinatari. Dacă prima dată se adresează celui
care pleacă in mod repetitiv la Chișinău (“După ce ai plecat la
chișinău a treia oară/ m-am dus la editură la fete era ziua ioanei/
și pe lângă asta trecuserăm in 2008 cu nava noastră/ spațială 8002
și ne-am urat/ la mulți ani”), a doua oară, discursul se indreaptă
spre fiica lor (“Când tatăl tău s-a intors de la chișinău a patra
oară/ florile de gheață de pe ferestre se transformaseră/ in bătăi
precipitate de inimă in cești de cafea pline și țigări innodate”),
variind perspectivele acelorași acțiuni. Jocul poetic bulversează
marginile temporale sau chiar cauzale, așezând totul pe aceeași
linie monotonă: bătăile de inimă, ceștile de cafea pline, țigările
innodate, apoi pașii pe noroi, cojile de portocale, pungile de la
mcdonalds “pline cu vise sparte”. Toate acestea transformate din
florile de gheață de pe fereastră.
Insă am supralicita dacă am privi toate poemele din volum prin
decodarea mecanismului de joc. Fiindcă, dincolo de planificarea
lucidă a unor apariții episodice, există imaginația unei
sensibilități induioșătoare. Care vorbește uneori cu o voce caldă,
infierbântată, iar alteori cu un sentimentalism ușor fanat.
Not for sale poate spune mai mult de o versiune a
propriilor povești. Aceasta este partea plină a paharului. Partea
goală es persistența supărătoare a unei platitudini ințelese ca
atare. Depinde de ochiul cititorului incotro decide să privească.
Fiindcă merită să fie citită.
*) Domnica Drumea, Not for sale, Editura Cartea
Românească, București 2009, 72 p.
Iulia Iarca este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea din București. A publicat cronici literare la revistele România literară, Cuvântul. Participă la un proiect de cercetare in cadrul Institutului “G. Călinescu” privind fenomenul literar al anilor ’90.In prezent, urmează in anul al doilea masteratul de “Studii Literare Românești”.