Bujor Nedelcovici. Opere complete 3. Editura Allfa
Volumul cuprinde doua romane: Imblanzitorul de lupi si Cartea lui Ian Inteleptul, apostolul din golful indepartat. Autorul marturiseste ca, prin aceste romane, a parasit spatiul fictional romanesc si a abordat tema exilului. Primul este o alegorie a unei eliberari imposibile; exilul nu este numai o sursa de libertate si de transformare, ci si de confruntare cu propriii demoni si a imposibilitatii unei eliberari. Cel de-al doilea roman rescrie mitul christic. Acesta este insotit de un fel de postfata semnata de Serenela Ghiteanu, care incearca sa demonstreze ca, in viziunea autorului, mantuirea inseamna sa inveti sa devii liber cand traiesti in asuprire.
Kate Atkinson. In culisele muzeului. Editura Leda
Aparut in 1995, In culisele muzeului ii aduce lui Kate Atkinson Premiul Whitbread si Premiul pentru cel mai bun roman al anului, acordat de revista Lire. Eroina romanului povesteste, inca din momentul conceperii sale, intreaga istorie a numeroasei si insolitei sale familii. Ritmul este alert, sfidand cronologia printr-un neincetat si sclipitor du-te-vino intre prezent si trecut. Totul, intr-o saga a unei familii care este urmarita pe parcursul a patru generatii si ne aduce pana in Anglia anilor ’90. Departe de orice clisee ale genului, romanul are o constructie originala, alimentata de o verva irezistibila si de umorul specific britanic, altfel spus, reteta succesului. Traducere si note de Laura-Georgiana Fratu. Prefata de Florina Pirjol.
Naghib Mahfuz. Akhenaton, cel ce salasluieste in adevar. Editura Humanitas
Splendida variatiune pe tema atat de indragita a istoriei Egiptului antic, cartea lui Mahfuz e povestea lui Akhenaton, faraonul eretic sub domnia caruia riturile si miturile traditiei isi pierd semnificatia, puntea intre prezent si trecut se surpa, zeii si oamenii isi intorc fetele unii de la altii, iar religia viitorului, monoteismul, prinde contur prin viziuni nebunesti si transe extatice. Un tanar calatoreste pe firul istoriei pentru a afla povestea faraonului si a preafrumoasei Nefertiti. Naghib Mahfuz a primit Premiul Nobel pentru literatura in 1988. Traducere din araba (Egipt) de Mihai Patru.
Guy Rachet. Kefren si Didufri Piramida neterminata. Editura Lucman
Este volumul al treilea din seria Piramidelor, dupa Keops si conjuratia abisului si Keops si Marea Piramida. La moartea marelui Keops, pe tron urca Didufri, ultimul sau fiu, daruit de straina Nubet, care urzise intrigi sa devina print mostenitor. Un rege macinat de ambitie, gata de orice ca sa-si pastreze puterea. Dar cei mai mari dusmani ai sai sunt fratii sai vitregi, Kefren si Djedefhor, acesta din urma indragostit de o tanara dansatoare din templul lui Isis, Persenti. Indragostit si el de aceeasi femeie, Didufri va incerca prin toate mijloacele sa-i desparta si va reusi. Un roman plin de intrigi intre fratii vitregi si mamele lor, fostele sotii ale lui Keops. Traducere de Nicolae Constantinescu.
Catalin Mihuleac. Garsoniera memoriala confort trei. Editura Timpul
Reeditarea volumului de debut al autorului (1996, la editura Masina de scris), din care au fost eliminate unele pasaje care ingreunau lectura. O proza in nota propriei prezentari: “In anii de scoala, profesorii ma gaseau cam tampitel, molestandu-ma cu note intre doi si sase. Acest lucru mi-a stimulat inhibitia pentru ca, asta-i treaba, traumele din copilarie se pastreaza toata viata. De aceea, m-am apucat de scris tarziu, dupa ce terminasem Facultatea de Geologie si pe cea de Stiinte Economice. Scriu proza din decembrie 1994. Pentru mine scrisul este ceva dureros, deoarece folosesc o masina ‘Remington’ de prin 1900, cu clape cam tepene”.
Ion Cretu. Calatorul. Editura Cartea Romaneasca
Romanul incepe si se incheie in acelasi loc: frontiera unei tari aflate in plina edificare a “societatii socialiste multilateral dezvoltate”. Intr-o societate in care cuvantul “libertate” este incarcerat in dictionare si in manualele de istorie, povestea Calatorului e povestea tuturor celor care au indraznit sa-l rosteasca intr-o lume bolnava. “Cu finetea unui chirurg ce-si demonstreaza maiestria, Ion Cretu reinvie partitura fastuos-rafinata a unei proze ce penduleaza gratios intre ironie si nostalgie. E o scriitura in care nici ironia nu distruge si nici nostalgia nu dilueaza.”