La inceput de octombrie, Centrul Cultural Francez din Cluj-Napoca a organizat editia a doua – autumnala – a unui insolit targ de carte care a debutat in primavara. Se pare ca merita sa iesi cu cartile in piata publica, de vreme ce celor noua editori initiali li s-au alaturat alti zece.
Au fost atat de luminoase cele trei zile cat a durat manifestarea incat ai fi zis ca tot aurul toamnei s-a strans in ghiocul lor.
Iar noi, care toata vara n-am avut timp de plaja, am profitat si ne-am copt in jarul lor.
Iar noi, care toata vara am trudit pe manuscrise, in obscuritate, manati de vointa de-a le transforma cu orice pret in tomuri, am fost cei mai fericiti carturari-corturari din republica, asa cum stateam indaratul tarabelor pline cu carti, pe copertele carora lumina toamnei se prelingea ca mierea.
Iar noi, macar pe durata celor trei zile ne-am socotit, si chiar ne-am purtat ca atare, cei mai aprigi fabricanti de carti de pe plai.
Iar in seara zilei a doua nu ne-am lasat prea mult rugati, ne-am dus la ceremonia de lansare la apa a primului numar al unei noi reviste culturale – Fabrica de carti – consacrata in intregime promovarii productiei autohtone de carte.
Cand am auzit prima oara pronuntat numele revistei, ne-au napadit amintirile. Gest reflex, ar zice un carcotas, fix in clipa in care Nicanor ar trebui sa gandeasca, pe el il coplesesc amintirile. Asadar, in urma cu vreo douazeci de ani deschisesem o fabricuta de texte undeva, intre munti. “Salariatii” ei erau cu totii copii. Noi insine eram niste copii, e drept ceva mai rasariti, ceva mai scoliti. In cei cinci ani de existenta, fabricuta a produs mii de texte pe care, grijulii, le-am adunat in mai multi saci de plastic. La plinirea vremii am dat la iveala un Caiet de poezie (exemplar unic) urmat de o carte despre care s-a scris mai tarziu ca ar cuprinde exercitii de dezvoltare a uimirii.
Asta faceam noi la cei 32 de ani ai nostri. La cei 32 de ani ai lor altii editeaza reviste ca aceasta (in 10.000 exemplare distribuite gratuit) – ingenios pusa in pagina, aerisita, jucausa dar si foarte serioasa caci scopul ei este acela de “a informa despre viata si febra cartii” – sunt fabricanti de carti si scriitori, in acelasi timp. si sa mai spuna cineva ca nu s-a schimbat nimic in Romania!…
Da, a fost grozav! Chiar si numai daca ai fi stat sa admiri splendorile care au trecut pe la stand, cu mainile varate in buzunare, cu buzele marcate de scepticism si privirile taiate de suvite rebele, alunecand pe deasupra copertelor care pentru o clipa pareau sa prinda aripi, si tot ar fi meritat sa stai in cortul acela nenorocit pana ce ti se vor fi umflat picioarele ca butucii.