“Cartea șoaptelor” de Varujan Vosganian a fost o surpriză uriașă în proza contemporană, și iată că a pornit în lume, să cucerească piața de carte spaniolă. Și, în zilele când scriitorul român își promova cartea într-un veritabil turneu, prezentam la București romanul ce se dovedea perechea ei perfectă: “Fetele Nikas în lumina zilei, mare și albă” de Monica Săvulescu Voudouri.
Comunitatea armenească își găsise rapsodul, cea grecească venea cu saga ei, întinsă pe mai mult de un secol, o plasă ce se întindea peste Balcani și mai departe, spre mai multe orașe ale lumii. Miraculoase întâmplări, vrând-nevrând te tulbură asemenea lucruri, ele nu mai sunt coincidențe, ci alt soi de fenomen, sincronicitate, în care acționează linii de forță subterane și mai presus de logică sau cauzalitate.“Fetele Nikas” are în centru un personaj feminin, Daria, care bântuie prin lume căutând o identitate, crengile și rădăcinile arborelui genealogic. Călătoria o duce din Transilvania, din comuna Crasna, la București, și mai departe, la Bruxelles, în 1993, la Amsterdam, în 2000, la Atena și New-York, în 2009. Dar călătoria în timp îi descoperă înaintașii, fiecare cu altă poveste, și ele se petrec la 1880 (în satul Glina de pe Ialomița), în 1924 (în Egipt, la Alexandria), în 1942, la Stalingrad.
Periplu în spațiu și periplu în timp cuprinde istorii personale uluitoare, destine care au de înfruntat tăvălugul istoriei: războaie, pribegii și salvări, negustorii și falimente, iubiri și căsătorii. Saga unei familii se reface dintr-un mozaic de povești, în care femei și bărbați își duc cu ei pretutindeni obiceiuri și cutume. Grecii își părăsesc sate și case și turme, trec Dunărea și își fac un rost în lumea valahă, alții pleacă alungați de un război civil sau o dictatură militară.
Dar ei duc “patrida”, nu o uită o clipă și, când se întorc, aduc amintirea țării în care și-au făurit o nouă viață. Și Daria, după ce tot află poveștile neamului întinse pe o sută și ceva de ani, descoperă că și colegii ei sociologi au vieți fracturate și două sau mai multe patrii, uneori pe continente diferite.
Saga familiei interferează cu romanul pribegiei, căci exilul, rătăcirea marchează trei generații. Este totodată și un roman politic, în sens superior, formulând întrebări cu bătaie lungă, legate de secolul al XX-lea și ororile lui, pe care nici sociologii specializați în problemele imigrării nu le pot înțelege și preîntâmpina; doar le înregistrează și le poartă cu ei ca niște mesageri ai nimănui.
Un roman uluitor, ce acaparează prin harul poveștii, cu întâmplări amintind de farmecul desuet al foiletonului (orfana care-și caută identitatea, coincidențe și întâlniri decisive), dar cu nervul romanului modern ca psihologii, cu o construcție în mozaic venită dinspre postmodernism. Autoarea a creat personaje extraordinare (doctorul Veiza și profesorul Pințu, bunica înțeleaptă căreia nepoata-i citește din cărțile ei, duduia-mamă), cupluri cu suflete lunecoase și tulburi, surprinse cu mare finețe.
“Fetele Nikas” atinge mai multe corzi ale romanului contemporan, toate vibrează intens: poveștile celor trei sau patru generații de femei, epica densă și forfotitoare, interesul față de Balkania cu istoria ei mereu în delir (și două mari premii stau mărturie: Ismail Kadare a primit primul Man Booker Interntional Prize, în 2005, și Orhan Pamuk, Nobel în 2006).
Se confirmă astfel fermentația spațiului autohton, din care au pornit în ultimele decenii mari scriitori ai minorităților (fie de limbă germană ca Herta Müller și Eginald Schlattner, fie autori maghiari, plecați din Transilvania – Ádám Bodor, György Dragomán, Attila Bartis, Józsa Márta), fie armeni și greci, perpetuând în limba română propria istorie. Îi doresc romanului noroc pe măsura frumuseții lui, și nu mă îndoiesc că ar putea deschide ochiul secret al cititorilor Europei ca să poată zări fabuloasa Balkanie.
Monica Săvulescu Voudouri, Fetele Nikas în lumina zilei, mare și albă, Editura Tracus Arte, 2011, 328 pag.
ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000). Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.