Un roman zguduitor, captivant și terifiant totodată, apărut la Editura Vellant, sub semnătura lui Lionel Shriver.
Cu doar trei zile înainte de a împlini 16 ani, Kevin încuie în sala de sport șapte colegi de clasă, un îngrijitor și un profesor, pe care îi ucide unul câte unul cu o arbaletă.
Adolescent fiind, Kevin nu este condamnat la moarte, nici la închisoare pe viață, ci primește doar șapte ani de închisoare, după un proces scurt, în care mama a vândut tot pentru a plăti avocați capabili să limiteze la maximum pedepasa.
Spre finalul cărții, după ce aflăm cu oroare că, în ziua masacrului, adolescentul își mai ucisese, cu același calm incredibil și tot cu arbaleta, sora mai mică și tatăl, mama, care își vizitează cu regularitate fiul la pușcărie, îi spune: “Au trecut doi ani. Îmi este dor de tatăl tău. Încă mai vorbesc cu el. Chiar îi și scriu, dacă-ți vine să crezi. Îmi este dor și de sora ta… foarte tare. Și atât de multe familii sunt atât de triste. Îmi dau seama că ziarișii și terapeuții poate și alți deținuți te întreabă mereu. Dar mie nu mi-ai spus nicodată. Așa că, te rog, uită-te în ochii mei. Ai ucis unsprezece oameni. Pe soțul meu. Pe fiica mea. Privește-mă în ochi și spune-mi de ce.”
Iar tânărul dă un răspuns de-a dreptul terifiant: “Pe vremuri credeam că știu. Acum nu mai sunt atât de sigur.”
Mai multe în numărul de vineri, 21 ianuarie, al Ziarului de Duminică.