D.W.Winnicott
Copilul, familia și lumea exterioară
Editura Trei
Cartea apare în colecția Psihologia pentru toți, coordonată de Simona Reghintovschi. Traduecre din limba engelză de Nicoleta Dascălu.
Cartea scoate în evidență abilitățile înnăscute ale mamei și ale părinților. Pornind de la legătura naturală care se creează între mamă și copil, D.W. Winnicott explorează o serie de probleme cotidiene din viața unui bebeluș și a mamei lui, cum ar fi hrănirea, plânsul și joaca, grijile, primele mișcări spre independență, precum și, mai târziu, probleme serioase, cum sunt furtul și minciuna. Importanța mamei la începutul vieții, timiditatea, educația sexuală în școală și rădăcinile agresivității sunt expuse într-o manieră directă, accesibilă și prietenoasă. Pe parcursul fiecărui capitol, Winnicott scoate în evidență abilitățile înnăscute ale mamei și ale părinților în general și face diferența între acestea și deprinderile care trebuie achiziționate de-a lungul timpului de către cei care cresc și educă un copil.
Capacitatea voastră de a ști ceea ce este real și ceea ce nu este real îi este de mare ajutor copilului din toate punctele de vedere, pentru că el nu reușește să înțeleagă decât treptat că lumea nu este așa cum ne-o imaginăm și că imaginația nu este chiar ca lumea reală. Dar fiecare are nevoie de cealaltă. Știți prea bine că primul obiect pe care îl iubește bebelușul – o bucățică de pătură sau o jucărie moale – înseamnă pentru el o parte din propria persoană și, dacă i-o luați sau o dați la spălat, este o tragedie. Când bebelușul începe să arunce obiectul iubit și alte obiecte (așteptându-se, desigur, să le ridice cineva și să i le dea înapoi), atunci stiți că a venit momentul în care aveți și voi permisiunea de a pleca și a vă întoarce.
Unele persoane cred că un copil este ca lutul în mâinile unui olar. Ele încep să îl modeleze și se simt responsabile de ceea ce vor obține. Total greșit. Dacă asta este ceea ce simțiți, veți fi copleșiți de o responsabilitate pe care nu trebuie să v-o asumați. Dacă acceptați ideea că bebelușul conține în el tot ce îi trebuie pentru a trăi, atunci veți putea acorda mai multă atenție procesului de dezvoltare și veți fi fericiți să răspundeți nevoilor lui.
D.W. Winnicott, pediatru și psihanalist britanic, a fost medic și șef de secție la Spitalul de copii Paddington Green timp de 40 de ani, până la pensionare, precum și președintele Societății Britanice de Psihanaliză. D.W. Winnicott a avut o activitate bogată și ca profesor, susținând cursuri pentru psihanaliști, psihiatri de copii, profesori și asistenți sociali. A practicat psihanaliza și psihiatria pediatrică până la sfârșitul vieții, în 1971.
T.Berry Brazelton, Stanley I. Greenspan
Nevoile esențiale ale copiilor
Editura Trei
Cartea apare în colecția Psihologia pentru toți, coordonată de Simona Reghintovschi. Traducere din limba engleză de Mihaela Negrilă. „De ce au nevoie cu adevărat bebelușii și copiii mici? În această carte, autorii definesc ceea ce fiecare copil trebuie să primească în primii ani de viață. Ei abordează problema îngrijirilor și tipurilor de interacțiuni care trebuie să existe între copiii mici și părinții sau persoanele care îi îngrijesc: creșele cu program normal sau săptămânal, în care educatoarele și îngrijitoarele lucrează în schimburi, îngrijirea de grup, îngrijirea de către bone sau alte persoane, adopția. Acestei nevoi primordiale i se adaugă altele, la fel de importante: nevoia de protecție fizică, siguranță și ordine, nevoia de experiențe care să se adapteze diferențelor individuale, de experiențe de dezvoltare adecvate, nevoia de stabilire a limitelor, de structură și așteptări, precum și nevoia de a trăi într-o comunitate stabilă și suportivă, cu o continuitate culturală.
Cu o îngrijire adaptată la diferențele individuale, mulți copii născuți chiar și cu deficiențe grave se pot dezvolta mai bine decât ar fi de așteptat. Într-o analiză recentă a peste 200 de copii diagnosticați cu afecțiuni din spectrul autist, majoritatea s-au bucurat de o îmbunătățire semnificativă a funcționării psihice și emoționale atunci când părinții lor și o echipă de terapeuți au reușit să abordeze diferențele individuale și să descopere „cheile” potrivite. Această realizare arată că trăsăturile fiziologice în sine nu limitează sau nu definesc neapărat potențialul unui copil.
Toți părinții vor să știe dacă bebelușul lor se dezvoltă bine și ce să facă dacă există dificultăți. Sunt suficiente vechile repere ajutătoare, precum luarea în greutate, realizările motorii semnificative (statul în șezut, mersul de-a bușilea și mersul) și unele realizări semnificative cognitive și de limbaj (de exemplu, emiterea de sunete și apoi articularea de cuvinte)? În prezent, putem să facem mai mult. Putem să monitorizăm în același timp dezvoltarea intelectuală, socială și emoțională a bebelușului și să depistăm dificultățile de dezvoltare, de învățare și de comportament mai devreme ca niciodată.” (editorii)
T. Berry Brazelton, doctor în medicină, fondatorul Secției de Dezvoltare a Copilului din cadrul Spitalului de Pediatrie din Boston, este profesor emerit de pediatrie clinică la Facultatea de Medicină a Universității Harvard. Autor a peste 200 de lucrări științifice, dr. Brazelton a scris 28 de cărți destinate atât specialiștilor, cât și publicului larg, printre care Touchpoints(Puncte de cotitură), tradusă în optsprezece limbi. Una dintre cele mai importante realizări ale dr. Brazelton este Scala de Evaluare a Comportamentului Neonatal (NBAS).
Dr. Stanley I. Greenspan este profesor clinician de psihiatrie și pediatrie la Facultatea de Medicină a Universității George Washington, psihiatru de copii, psihanalist-supervizor de copii la Washington Psychoanalytic Institute.