Pana in anul 1920, cand a fost demolata, pe strada Labirint (fosta Mitropolit Ghenadie Petrescu), la numarul 15, deci in zona centrala a Bucurestilor, a existat o casa, in stilul conacelor aristocratice din regiunea Subcarpatilor prahoveni.
Dimensiunile ei erau impresionante, cum se poate constata si din fotografie. Desi avea o infatisare boiereasca, apartinea unui negustor, Nicolae Chiru, de obarsie din Valenii de Munte. Averea a obtinut-o de pe vremea negotului cu blanuri de vulpe argintie si de samur, inca de pe vremea cand cotiza la “contuarul” lui Meitani. Mai tarziu, a reusit sa aibe trei pravalii la Hanul cu Tei: una pentru blanuri cu toptanul, alta pentru blanuri argasite si una pentru blanuri fine. Afacerile prin contoar il puneau in legatura cu negustorii din Rusia si din Lipsca, cat si cu negustorii din Balcani si din Anatolia. Insa prosperitatea i-a fost adusa de ocolirea fiscului valah, cand a obtinut de la consulul tarist calitatea de negustor sudit rus. De atunci si-a rusificat si numele, din Chiru, in Kirilof. Omul acesta a fost si urmarit de noroc. La 23 martie 1847, marele foc care a transformat in scrum un sfert din oras, a ocolit si Hanul cu Tei si casa din Labirint. Aici, in mahalaua Oltenilor, focul a facut prapad. Totusi, enorma casa a lui Kirilof a scapat, se zice ca datorita curtii imense care o inconjura.
Inca o precizare: casa Kirilof mai este cunoscuta sub numele de casa Ciurcu. S-a ajuns aici prin mostenire: prima fiica a lui Kirilof s-a casatorit cu Nicolae Ciurcu, tatal fostului director al oficiosului conservator “Timpul”, Alexandru Ciurcu.
Ziaristul a locuit si el aici, din care cauza casa i-a purtat numele