Revin asupra unui personaj care mă fascinează:
prințesa Cleopatra Trubețkoi. Prima dată i-am intâlnit numele in
legătură cu vânzarea moșiei sale de la Băicoi către comunitatea de
limbă germană din București, mai exact către Societatea
Liedertafel, inființată de tapițerul Friedrich Bossel pe la
mijlocul secolului al XIX-lea (detaliile le rezerv unui articol
dedicat exclusiv acestei societăți).
A trecut mai bine de un sfert de
veac de atunci, interval in care am reintâlnit destul de frecvent
numele prințesei, fapt ce mi-a permis intocmirea unui dosar
voluminos de compilații din diverși iubitori ai trecutului
Capitalei, din amintirile unor personalități care i-au frecventat
salonul parizian din casa de pe Podul Mogoșoaiei și din presă.
Cândva, poate, ii voi dedica o micromonografie.
Cauza acestei reveniri este o
fotografie de mici dimensiuni ce reprezintă casa amintită.
Fotografia nu excelează in claritate, insă datează din anii
interbelici și – sunt convins – este “opera” unui amator. Clădirea
imortalizată, existentă și astăzi, are un aspect nobil, dar
bătrânicios, etalând un stil neoclasic de factură occidentală,
probabil franceză.
Iarăși probabil, a aparținut
inițial boierului Manolache Faca, fiind vândută prin 1840, când, la
indemnul lui Alexandru D. Ghica, prințesa a părăsit Parisul și s-a
stabilit in București. A locuit in ea până la moarte, adică până in
anul 1876 (tot atunci a murit și Faca).
Ulterior, casa a fost vândută
unui craiovean bogat pe nume Nenciu, refugiat cândva din Macedonia
disputată de greci, bulgari, sârbi și otomani. O cumpărase pentru
fiica lui, Nyka. Mai mult, a pus să fie zidită inițiala “N” pe
fronton, ca și cum ar fi voit să șteargă istoria ilustră a casei,
nărav pur românesc. Pe la mijlocul veacului trecut casa a servit ca
sediu al Asistenței și Ocrotirilor Sociale, apoi cămin pentru
studente, iar in prezent adăpostește Centrul de Cercetări Fonetice
și Dialectologice al Academiei Române.
EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele “Formula AS”, “Lumea Magazin”, “Magazin Istoric” si la “Ziarul de Duminica”. A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia – București si Imnurile nationale la romani. Este și coautor al volumelor Scurtă istorie a regalității in România, Nicolae Ionescu. Bucureștii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Conspirația securității, Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).