Rusia s-a folosit de exporturile de energie ca de o armă pentru a ține în arest statele din fostul bloc sovietic precum Ucraina și Belarus ale căror economii depind de gazul rusesc pentru a-și ține în viață industriile. Prețul plătit Moscovei este însă o industrie energofagă și ineficientă și chiar propria suveranitate.
Statele ex-sovietice și într-o măsură mai mică și fostele țări socialiste au simultan consum mare de energie și un PIB redus, scrie Andras Gyorgy Deak, membru al Institutului Ungar pentru Relații Internaionale, într-o analiză preluată de Portfolio.hu. În cazul fostelor state sovietice situația se datorează moștenirii modelului economic din era URSS, când prețurile mici la energie și abundența resurselor făceau ca problemele legate de eficiență să fie ignorate.
Principalele sectoare de producție ale economiei ucrainene au rămas cele cu consum mare de energie precum industria metalurgică, industria grea și industria chimică, care utilizează tehnologii învechite, în timp ce majoritatea populației locuiește în blocuri prost izolate termic și cu sisteme de încălzire ineficiente, subliniază Deak. În 2011, importurile de gaze reprezentau 57,6% din totalul energiei consumate de Belarus și 67,7% din energia utilizată de Republica Moldova. În Ucraina și Ungaria procentele au fost mai mici, de 28,6%, respectiv 24,6%.
După căderea URSS, economiile statelor din fostul bloc sovietic s-au prăbușit. În 2012, PIB-ul Ucrainei era de doar 72% din cel înregistrat în 1992, o îmbunătățire totuși față de situația din 1999, când PIB-ul țării se situa la 46% din cel înregistrat cu șapte ani înainte. Mai mult, creșterea prețului petrolului la nivel internațional a lovit în plin economiile acestor țări destabilizându-le puternic. În acest moment, pentru a produce o unitate de PIB, Ucraina consumă de șase ori mai multă energie decât spre exemplu Ungaria, iar situația nu se va schimba în viitorul apropiat.
Cine profită de pe urma prețului politizat al gazelor
„Cașcavalul e gratis doar în cursa de șoareci“, a avertizat Arseni Iațeniuc, unul dintre liderii opoziției din Ucraina. Ucraina, teritoriul de tranzit pentru jumătate din livrările de gaze către Europa ale grupului rus Gazprom, este dependentă energetic de gazul pe care i-l vinde Rusia și stă la mâna Moscovei pentru reducerea prețurilor, în condițiile în care are o situație financiară dificilă și datorii la Rusia pentru factura la energie.
O astfel de indulgență i-a fost oferită în noiembrie anul trecut, când Rusia a promis țării un discount substanțial la importurile de gaze și un ajutor financiar de 15 miliarde dolari, prețul fiind însă renunțarea la acordul de asociere și comerț liber cu Uniunea Europeană și turbulențele politice și sociale care au urmat și care au împins țara aproape de default.
„Rămâne de văzut cine face un sacrificiu pentru cine. Poate fi gestul Rusiei interpretat ca prețul pentru «construirea unui imperiu» în care aceasta cedează o parte din venituri doar pentru a face din Ucraina un sclav? Sau poate lucrurile stau cu totul altfel: va putea acum Rusia să răscolească în voie prin «argintăria familiei» și să preia cele mai valoroase active industiale ale Ucrainei?“, punctează Deak.
În schimbul gazelor ieftine de la ruși, Belarus și-a vândul tot sistemul de transport de gaze, iar în prezent Rusia se înfruptă din producția țării. Dacă o țară nu dispune de suficienți bani, contribuie cu o parte din propria suveranitate, căreia însă cu greu i se poate stabili un preț, subliniază Deak.
Belarus și Armenia au ales să se alăture Uniunii Vamale Euro-Asiatice și să-și întărească cooperarea militară cu Rusia.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 28.02.2014
