O altă categorie reprezentată substanțial pe lista caselor care au aparținut unor personalități este aceea a intelectualilor aparținând diferitelor categorii ale vieții culturale și științifice. Posibilitățile materiale care le-au permis să devină proprietari ai unor imobile, unele dintre ele impunătoare, cu reale calități arhitecturale, sunt semnificative pentru poziția pe care reprezentanții elitei intelectuale au dobândit-o în perioada de la sfârșitul secolului XIX și primele decenii ale secolului următor. Întâlnim între aceștia personalități care s-au distins în domenii de activitate din cele mai diverse, de la naturaliști, matematicieni, filozofi, fizicieni, chimiști la astronomi, pedagogi, geografi, politologi etc. Numeroși dintre ei au fost membri ai Academiei Române.
Uneori, casele unor reprezentanți ai elitei intelectuale au devenit centre de iradiere culturală, spații de întâlnire, adevărate colocvii ale unor personalități ale vremii, cum este cazul casei lui Mircea Vulcănescu.
Nu dorim să prezentăm în culori idilice această situație, căci pot fi citate și numeroase exemple de intelectuali de marcă care nu au avut acces la o situație materială care să le permită să devină proprietari ai unor imobile.
Din păcate, deși prestigiul acestor intelectuali ar fi reclamat-o, sunt foarte puține imobilele care au devenit „case memoriale”.
Există însă și exemple de asemenea case care nu s-au bucurat de atenția edililor orașului, fiind pe cale de degradare (de exemplu, „Casa Clinciu”, „Casa Miclescu”) sau au fost „transformate” din interese imobiliare într-un stil cu totul neadecvat, cum este „Casa Spiru Haret”.
– Casa Dimitrie Brândză, str. Berthelot nr. 28-30, 1880
Dimitrie Brândză (1846-1895), medic, naturalist și botanist român, membru titular al Academiei Române. A fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele. Casă de dimensiuni modeste, a fost realizată de arhitectul N.C. Mihăescu, în perioada 1880-1920
– Casa Petre P. Negulescu, str. Spiru Haret nr. 8, 1886
Petre P. Negulescu (1872-1951), filozof și om politic român, membru titular al Academiei Române (1936). Casa a fost construită după planurile arhitectului George Mandrea. Astăzi aici funcționează Institutul de Cercetări Politice din cadrul Universității București.
– Casele Bacaloglu, str. Popa Soare, 1887
Emanoil Bacaloglu (1830-1891), fizician, chimist și matematician român, profesor de fizică la Universitatea București și membru titular al Academiei Române din 1879.
– Casa Dimitrie Petrescu, Calea Griviței nr.115-11, sec. XIX , agronom.
– Casa Gheorghe Tițeica, str. Lupu Dionisie nr. 80, sfârșitul sec. XIX
Gheorghe Țițeica (1873-1939), matematician și pedagog român, profesor la Universitatea București și la Școala Politehnică, membru al Academiei Române și al mai multor academii străine. Casa este frumoasă în simplitatea ei, cu intrarea acoperită printr-un balcon susținut de console metalice, ancadramente cu linii clare în jurul ferestrelor.
– Casa Ștefan Minovici, str. Popa Rusu nr. 24, sfârșitul sec. XIX
Ștefan Minovici (1867-1935), chimist. Interior cu bogată decorație eclectică.
– Casa Grădișteanu-Ghica, str. Iorga Nicolae nr. 1, sfârșitul sec. XIX
Petru Grădișteanu (1839-1921), publicist, om politic, membru de onoare (1883) al Academiei Române. Casa a fost construită de arhitectul Jean Berthet, care realizat mai multe imobile în București. Ultimul proprietar al casei, înainte de naționalizare, a fost fiul Mariei și al lui Scarlat Ghika, Șerban Grigore Ghika (1882-1952). Fațadele clădirii sunt în stil renascentist. Imobilul este prevăzut cu plafoane casetate și pictate, lambriuri, scări interioare monumentale, vitralii, precum și bogate decorațiuni exterioare.
– Casa Spiru Haret, str. g-ral Manu Gheorghe nr. 7, sfârșitul sec. XIX – prima jumătate a secolului XX
Spiru C. Haret (1851-1912), matematician, astronom și pedagog cunoscut pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al Educației, membru titular al Academiei Române. O casă simplă, parter și etaj, cu o terasă care, sprijinită pe două coloane, acoperă peronul de la intrare, precedat de câteva trepte. Din 1941, a devenit Muzeul „Spiru Haret”. Casa a fost vândută și lăsată în paragină de către noul proprietar. Ulterior, peste construcția veche au fost adăugate două nivele moderne din metal și sticlă.
– Casa Simion Mehedinți, str. Racoviță Dimitrie nr. 12, sfârșitul sec. XIX – prima jumătate a secolului XX
Simion Mehedinți (1868+1962), academician și geopolitician. Construcție în stil neoromânesc.
– Casa Robescu (Casa Scarlat-Ghica), str. gen. Berthlot nr. 12, 1889
A.F. Robescu, profesor de matematică la Liceul „Matei Basarab“. Casa a fost proiectată de Ion Mincu în stil neoclasic. Deși puternic deteriorată, încă se mai văd decorațiile exterioare, „brâul” în stil brâncovenesc („frânghia răsucită”). Până în 1901, aici a locuit magistratul Alexandru Scarlat Ghica (1837-1918). A fost donată Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, a găzduit o vreme liceul de artă „N. Tonitza“ și atelierele unor artiști plastici.
– Casa Gheorghe Costaforu, Aleea Dealul Mitropoliei nr. 7,1894
Gheorghe Costaforu (1820-1876), politician, profesor și jurist. Proiectul aparține arhitecului francez J.E. D’Alfonce de St. Omer, în stilul franțuzesc al unui „hotel particulier” de la sfârșitul sec. XIX, cu registrul principal definit de tema ferestrelor de mari dimensiuni. În interior, tavanele încăperilor sunt decorate cu stucaturi, cadrele ușilor au frontoane sculptate, scara principală este pardosită cu marmură de culoare deschisă.
– Casa Rosetti – Solesti, str. Povernei nr. 60, sfârșitul sec. XIX – prima jumătate a sec. XX
Theodor Rosetti-Solesti, fratele Elenei Doamna, soția lui Alexandru Ioan Cuza, doctor în economie politică la München.
– Casa C. Miculescu, str. Spătarului nr. 3, sfârșitul sec. XIX – prima jumătate a sec. XX
Constantin I. Miculescu (1863-1937), fizician care a avut rezultate notabile în termodinamică și optică.
– Casa Filitti, Calea Dorobanți nr. 18, sec. XX
Ioan Constantin Filitti (1879-1945), istoric, jurist și diplomat, membru corespondent al Academiei Române. Imobilul, cu o vastă terasă în față, adăpostește Ambasada Croației.
– Casa Miclescu, Șoseaua Kiseleff nr. 35-37, 1900
Casa a aparținut inițial pictorului George Demetrescu Mirea care nu a mai avut bani să o termine. A fost cumpărată în 1904 de avocatul Jean Miclescu, un descendent al familiei boierești moldovene, care a dat bani pentru finalizarea construcției. Ulterior, imobilul a aparținut până în 1948 generalului Radu Miclescu. Planurile pentru construcția clădirii au fost realizate de Ion Mincu, în stil brâncovenesc. Era aproape unică în arhitectura ei, cu un turn ornat într-o parte, restul casei înconjurând un salon imens, atingând acoperișul. Grădinile erau foarte întinse. Tavanul a fost decorat cu picturi. Aici s-au filmat scene din pelicula „Felix și Otilia”. În momentul de față în stare avansată de degradare.
– Casa Iorga, str. Buzești nr. 1, sfârșitul sec. XIX – prima jumătate sec. XX
Nicolae Iorga (1871-1940), istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române. Savant de renume mondial, a avut o activitate științifică prodigioasă. În această casă savantul a locuit, între 1903-1908, cu chirie. În momentul de față, aici funcționează un restaurant.
– Casa Ștefan și D. Hepites, Bd. Lascăr Catargiu nr. 3, sec. XX
Ștefan Hepites (1851-1922), cercetător în domeniul metrologiei, meteorologiei, astronomiei și seismologiei.
– Casa Dimitrie Gusti, str. Armindenului nr. 4, început sec. XX
Dimitrie Gusti (1880-1955), filozof, sociolog și estetician, președintele Academiei Române (1944 -1946), ministru al Învățământului, profesor universitar, considerat a fi creatorul sociologiei românești. Concepută ca donjon, casa a fost proiectată de Octav Doicescu.
– Casa prof. Nicolae Clinciu, Calea Plevnei nr. 54, prima jumătate a sec. XX
Profesorul Clinciu și-a început cariera didactică în 1899 la gimnaziul „Gheorghe Lazăr”. Împreună cu Popa-Lisseanu, a întemeiat, în 1892, „Institutul de Băieți Clinciu-Popa”, care, sub firma Liceul Francez-Român, a fost unul dintre așezămintele de învățământ de elită bucureștene, funcționând timp de 24 de ani. În autobiografia sa, profesorul Clinciu declară cu mândrie: „Am construit casă în București”. Realizată în anii primului deceniu al secolului trecut, această „gospodărie”, care conține, în afară de clădirea centrală, încă una destinată servitorilor și altor necesități, acoperă, în total, o suprafață apreciabilă de 1.210 mp. Clădirea centrală, cu parter și etaj, cu aspectul elegant „belle époque”, are o terasă și balcoane din fier forjat, împodobite cu ornamente de stuc. În general, face o impresie de echilibru. În momentul de față, casa necesită o restaurare.
– Casa Dissescu, Calea Victoriei nr. 196, 1910-1912
Constantin G. Dissescu (1854-1932), profesor universitar, ministru de justiție. Casa a fost construită în două etape: prima – în 1860, corpul de pe Calea Victoriei, iar apoi, în a doua etapă, i-a fost adăugat și corpul dinspre strada general Gh. Manu. La 1892 casa apare în proprietatea Mariei Lupu Bogdan. După ce a achiziționat imobilul, i-a solicitat pe arhitecții Grigore Cerkez și Alexandru Clavel să transforme clădirea, fără a-i modifica structura. Lucrările s-au desfășurat în anii 1910-1912. Edificiul se impune prin echilibrul proporțiilor sale și, mai ales, prin elemente tradiționale de arhitectură românească. După moartea lui Constantin Dissescu, casa a găzduit Institutul de Cultură Italiană (1933-1949), apoi Institutul Româno-Rus, până în 1956, devenind apoi Cămin al Institutului Politehnic. Datorită diverselor schimbări funcționale, clădirea a suferit o serie de modificări și amenajări. Din 1967, aici se află Institutului de Istorie a Artei „George Oprescu” al Academiei Române. Spațiile interioare păstrează încă elemente din decorația imaginată de Grigore Cerkez.
– Casa Kalinderu, str. dr. Sion Vasile nr. 2 -4, 1906-1908
Ioan Kalinderu (1840-1913), jurist, silvicultor și publicist, membru al Academiei Române. Între anii 1906-1907, Ioan Kalinderu, colecționar pasionat, a amenajat un muzeu de artă. Din 1914, printr-un act de donație, muzeul a revenit statului, adăpostind o colecție impresionantă de obiecte reprezentative pentru arta medievalaă, arta tradițională românească. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, clădirea a fost bombardată, iar o parte dintre colecții au fost distruse. În imobilul aferent muzeului au funcționat, de-a lungul timpului, Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu și Uniunea Artiștilor Plastici. Din 2005 a trecut sub administrarea Muzeul Național de Artă al României. Inițial era un ansamblu de patru imobile din care astăzi a rămas doar clădirea vechiului muzeu. Clădirile muzeului și a reședinței Kalinderu aveau o decorație opulentă, basoreliefuri, statui și teracote la exterior, picturi de mari dimensiuni pe pereți, plafoane și vitralii la interior. A fost renovată în bune condiții.
– Casa Gheorghe Țițeica, str. Dionisie Lupu, sec. XX
Gheorghe Țițeica (1873-1938), matematician și pedagog, profesor la Universitatea și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii străine.
– Casa Petrescu Comnen, Bd. Lascăr Catargiu nr. 58, prima jumătate a sec. XX
Nicolae Petrescu-Comnen (1881-1958), diplomat, a reprezentat România la Berna, la Berlin, apoi la Roma; a îndeplinit funcția de ministru de Externe. Casa se află într-o avansată stare de degradare. Alături se afla casa diplomatului Raoul Bossy.
– Casa Ion Bogdan, Calea Dorobanților nr. 58, sec. XX
Ioan Bogdan (1864-1919), istoric, editor de documente slave.
– Casa Nae Ionescu, Bd. Ion Ionescu de la Brad nr. 4, 1938
A fost construită, după planurile lui G.M. Cantacuzino, de către industriașul Nicolae Malaxa pentru prietenul sau, filozoful Nae Ionescu, care a locuit și a murit aici, în 1940. După moartea sa, vila a fost reședința mareșalului Ion Antonescu. În această clădire au avut loc câteva ședințe ale Consiliului de Miniștri în timpul războiului.
– Casa Nenițescu, str. Școalei nr. 8, prima jumătate a sec. XX
Costin D. Nenițescu (1902-1970), chimist român, fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale chimiei, membru al Academiei Române.
– Casa Mircea Vulcănescu, str. Popa Soare nr. 16, 1929
Mircea Vulcănescu (1904-1952), economist, filozof, publicist, sociolog, profesor. Această casă a găzduit reuniuni ale unora dintre cele mai proeminente personalități culturale și artistice ale vremii.
Fotografiile de actualitate aparțin autorului