Categoria reprezentanților artelor plastice este privilegiată, multe dintre imobilele care le-au aparținut devenind case memoriale, muzee, adăpostind adevărate „comori” ale domeniului, parte integrantă a tezaurului artistic al Bucureștilor.
O categorie aparte este aceea a colecționarilor de artă ale căror case, ele însele piese arhitectonice reprezentative, au devenit, prin donații, adevărate muzee.
După părerea noastră mai există asemenea imobile care, restaurate, pot adăposti piese din creația proprietarilor lor, unii dintre ei clasici ai artelor plasice (Țuculescu, Steriadi).
O soartă oarecum ciudată o are Casa memorială Tattarescu, cu o vechime apreciabilă, care, deși a adăpostit o bogată colecție și a constituit un focar al artelor plastice românești, în momentul de față nu este accesibilă publicului.
– Casa memorială Tattarescu, Str. Domnița Anastasia nr. 7, 1855.
Gheorghe Tattarescu (1820– 1894) , pictor, pionier al neoclasicismului. Construcția inițială este ridicată la începutul secolului al XIX-lea de Dimitrie Popescu pe ulița Belvedere, astăzi str. Domnița Anastasia. Moștenitorul lui, colonelul Alecu Popescu, vinde, în 1855, la mezat casa și locul care revin pictorului Gheorghe Tattarescu. Timp de trei ani, până în anul 1858, Tattarescu renovează casa și îi dă un aspect de han prin adăugarea unui cat cu geamlâc. Casa devine locuință și atelier atât pentru artist, cât și pentru elevii săi. În anul 1951, în urma donației Georgetei Wertheimer, nepoata pictorului, ansamblul devine Muzeu memorial Gheorghe Tattarescu, adăpostind o colecție cuprinzând un bogat patrimoniu de pictură, grafică. La etaj fusese reamenajat atelierul artistului și se aflau expuse marile pânze istorice cât și galeria de portrete. La parter (în fostele ateliere ale elevilor lui Tattarescu) se amenajează, în anii 1960, ateliere de creație ale Uniunii Artiștilor Plastici. După 1989, Primăria Capitalei a reabilitat casa memorială Gheorghe Tăttărescu, dar în clădire au fost depozitate picturile din patrimoniul Pinacotecii București, iar clădirea a fost închisă pentru public.
– Muzeul Theodor Aman Str. C. A. Rosetti nr. 8, 1869
Theodor Aman (1831-1891), pictor și grafician, pedagog, academician, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București. Cădirea în stil neoclasic a fost realizată de către arhitectul Fr. Scheller după planurile artistului. Colecția cuprinde numeroase picturi în ulei, desene, acuarele, gravuri, sculptură aparținând fondului original donat de Ana Aman (în 1904), la care s-au adăugat lucrări provenite din achiziții ulterioare. Alături de pânze reprezentative, muzeul posedă o amplă colecție de gravuri în aquaforte, tehnică pe care Theodor Aman a experimentat-o către sfârșitul vieții, plăci originale, precum și presa de imprimare.
– Casa Dimitrie și Ortansa Paciurea Str. Viitorului nr. 94 1878
Dimitrie Paciurea (1873 – 1932), sculptor. Casa a fost ridicată de Nicolae Paciurea, tatăl sculptorului. Atrage atenția în primul rând prin decorațiile de stucco, cu motive vegetale, Art nouveau. Anumite elemente precum strașina și marchiza situată deasupra intrării pun în evidență o influență a stilului neoromânesc
– Muzeul Maria și dr. George Severeanu, Str. Henri Coandă nr. 26, a doua jum. a sec. XIX
Dr. George Severeanu (1879-1939) a fost întemeietorul radiologiei românești și un pasionat colecționar de antichități. Casa Severeanu este un exemplu tipic pentru arhitectura bucureșteană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind o clădire eclectică cu influențe baroce precum: frontoane, ferestre mici ovale, baluștri în registrul superior al fațadelor, elemente decorative florale, ghirlande, cornișă și console în stil atic decorativ. În curte, s-au păstrat „acareturile”. Colecția a fost donată Muzeului de Istorie a Municipiului București ca urmare a dorinței exprimate de dr. George Severeanu în 1939. Muzeul a fost deschis în 1956. Conține: Arheologie daco-romană, Arheologie preistorică, numismatică. În 1994, Muzeul „Maria și George Severeanu” a fost închis, întrucât clădirea era într-o stare de degradare avansată, iar ulterior a fost renovată. Muzeul are în patrimoniu circa 80.000 de obiecte, bunuri culturale, între care cele aparținând Colecției Kalinderu.
– Muzeul Cornel Medrea, Str. general Constantin Budișteanu nr. 16, sf. sec. XIX
Corneliu Virgiliu Medrea (1888 -1964), sculptor și profesor, membru corespondent al Academiei Române. Clădire în stil neoclasic ridicată la finele secolului al XIX-lea. Muzeul a luat ființă în 1957, prin donația lui Cornel Medrea. Muzeul posedă peste 300 de lucrări de sculptură, grafică, obiecte și documente cu valoare memorială.
– Casa Ion Țuculescu, Str. Lizeanu nr. 5, sf. sec. XIX – prima jum. sec. XX
Ion Țuculescu (1910-1962), biolog și medic, pictor.
– Casa J. Al. Steriadi, Calea Dorobanților nr. 49, sf. sec. XIX
Jean Alexandru Steriadi (1880-1956), pictor și grafician, profesor la Școala de Arte Frumoase din București și membru de onoare al Academiei Române din anul 1948.
– Muzeul Kalinderu, Str. Vasile Sion nr. 2-4, 1906-1908
Iancu Kalinderu (1840-1913) , academician, jurist, colecționar de artă, administrator al Domeniilor Coroanei și filantrop. Clădirea a fost proiectată de I.D. Berindei, fiind destinată să adăpostească cele peste 3.500 de piese valoroase de pictură româneasca și europeana, sculptură, grafică, arta decorativă . În timpul războiului, complexul (trei clădiri) a fost bombardat, suferind grave deteriorări, iar o parte dintre colecții au fost distruse. Casa a fost preluată de Ministerul Culturii, ca Muzeu de artă. Componente ale complexului muzeal au fost demolate, ultima în 1993
– Casa Nicolae Petrașcu, Piața Romană nr. 1, 1906-1907
Gheorghe Petrașcu (1872-1949), pictor, academician. Casa sa a fost proiectată de arhitectul Spiridon Popescu-Cegăneanu, spațiul său cel mai important fiind salonul pentru lecturi literare și muzică. Imobilul a fost restaurat sub conducerea arh. Beldiman.
– Casa sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad , Str Gaetano Donizzeti nr. 16, sec. XX
C. Dimitriu-Bârlad (1890-1964), autor a numeroase portrete și statui. Casa este împodobită de cinci medalioane în stucatură ale lui Raffaello și Michelangelo, precum și personaje feminine, între care acela al mamei artistei Margareta Pâslaru.
– Casa Gheorghe Anghel, Str. Levănțicăi nr. 1, sec. XX
Gheorghe D. Anghel ( 1904 – 1966), sculptor, autor al statuii lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român. Imobilul se află într-o avansată stare de degradare.
– Casa Kimon Loghi, str. Viisoarei nr. 2, 1923
Kimon Loghi (1873-1952), pictor, reprezentantul tipic al simbolismului. Casa a fost construită după planurile arhitectului Arghir Culina, în stil Art Nouveau. Înzestrată cu un foișor, balcon central cu decorație vegetală, iar intrarea principala – cu ancadramente.
– Casa Ștefan Luchian, Str. Mendeleev nr. 29 sec. XX
Ștefan Luchian (1868-1916), pictor, denumit „poetul plastic al florilor”. Pe imobil se află placa cu textul „În aceasta casa a trăit, a lucrat, a suferit și a murit neînteles pictorul Stefan Luchian”. În momentul de față, aici se află un restaurant cu grădină de vară.
– Colecția Barbu Slătineanu Str. dr. Mihail Obedenaru nr. 3, sec. XX
Barbu Slătineanu (1895-1959), ofițer de carieră, scriitor și avizat colecționar de artă. Colecția, inițiată de tatăl său, care cuprindea artă populară românească, pictură și grafică româneasca și europeană, a fost confiscată după instaurarea regimului comunist în România și a devenit Colecția de artă comparată Alexandra și Barbu Slătineanu din cadrul Muzeului Național de Artă al României.
– Casa memorială George Oprescu, dr. Str. Clunet nr. 16, prima jum. sec. XX.
George Oprescu (1881-1969), istoric, critic de artă, colecționar român, membru de onoare al Academiei Române (1948), profesor al Academiei de Belle-Arte.
– Muzeul de artă Frederic și Cecilia Storck, Str. Vasile Alecsandri nr. 16, 1911-1913
Clădirea a fost proiectată de Alexandre Clavel, fiind inspirată din arhitectura de factură germanică. A devenit muzeu în 1951, adăpostind lucrări aparținând lui Karl Storck (1826 – 1887), sculptor de origine germană, stabilit în București din 1849, primul profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase și ale fiilor lui, și ei sculptori, Carol (1854 -1926) si Frederic (1872-1942), căsătorit cu Ceciliei Cuțescu ( 1879-1969) pictoriță de valoare, și ale altor membri ai familiei care i-au continuat tradițiile artistice. Muzeul mai adăpostește pictură a unor artiști contemporani, un număr important de acuarele ale lui Carol Popp de Szathmary, piese de artă religioasă, o colecție numismatică.
– Muzeul K.H. Zambaccian, str. Muzeul Zambaccian nr. 21A, sec. XX
Krikor Zambaccian (1889 -1962), om de afaceri, reputat critic și colecționar de artă. Casa lui Zambaccian, proiectată de arhitectul C.D. Galin, fusese special concepută nu numai ca spațiu de locuit, ci și ca spațiu expozițional pentru opere de artă. Muzeul a fost fondat în 1947. Piesele din colecție includ lucrări ale celor mai importanți pictori străini români și străini. Muzeul găzduiește opere ale lui sculptorilor Constantin Brâncuși, Cornel Medrea, Milița Petrașcu, Dimitrie Paciurea și Frederic Storck.
– Casa memorială Ligia și Pompiliu Macovei, Str. 11 Iunie nr. 36-38, sec. XX
Ligia Macovei (1916-), graficiană și pictoriță. Pompiliu Macovei (1911-2008), arhitect și ministru. Casa a fost cumpărată în 1952 de soții Macovei și transformată în locuință privată. În salonul de primire sunt expuse piese rare de mobilier și picturi de mare valoare aparținând artiștilor Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Ghiață.
Fotografiile de actualitate aparțin autorului