O constatare tristă:
…din totalul caselor înscrise în „Lista monumentelor istorice”, pentru un număr foarte mic (nu știu dacă din două cifre) este menționat numele proprietarilor, al celor care au inițiat construcția sau a locuit-o o perioadă mai îndelungată, între ei, cum s-a putut constata în cuprinsul acestei rubrici, o serie de personalități ale vieții politice, economice, sociale, culturale. Reamintim că această listă, actualizată periodic de către Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național (ultima versiune datând din 2010), conține obiective considerate ca aparținând Patrimoniului cultural al României, între care, în capitolul „Monumentelor de arhitectură”, se află și cele aparținând arhitecturii civile, desemnate cu termenul generic de „case”.
În ceea ce ne privește, am încercat să completăm, prin investigații personale, datele cuprinse în „Lista monumentelor istorice”, reușind să identificăm circa 200 de „case” de diferite categorii, care au aparținut unor personalități ale diferitelor perioade, ceea ce, să o recunoaștem, este puțin dacă avem în vedere că în București se află 2.650 de asemenea obiective, între care imobilele ocupă un loc important.
Așadar, se poate spune că „petele albe” de pe harta caselor Bucureștilor persistă, ceea ce face ca ele să se regăsească și în istoria orașului. Desigur, există cauze obiective pentru această nedorită lacună, între care lipsa de informații (documente) oficiale, multe dintre ele incomplete, dar și distruse în împrejurări istorice vitrege, dar sunt convins că totuși identificarea lor mai este încă posibilă, desigur prin demersurile unor organe specializate, în primul rând Universitatea de arhitectură, care deja este preocupată de rezolvarea acestei probleme, dar și prin contribuția unor persoane, care își iubesc Capitala și pot fi posesoare a unor informații inedite, astfel încât cei care au meritul de a fi îmbogățit patrimoniul arhitectural al Capitalei să nu rămână „anonimi”…
„Necunoscuți”?
În afara imobilelor care au aparținut sau au fost locuite de personalități din diferite domenii, pe „Lista Monumentelor Istorice” se află și alte case ai căror proprietari sunt persoane mai puțin cunoscute sau ale căror nume nu au rămas în memoria documentelor sau în aceea colectivă ori pe care investigațiile nu le-au putut identifica decât parțial, până în momentul de față.
Pentru a ilustra acest fapt am ales două exemple dintre cele mai reprezentative ale Capitalei: o arteră importantă (Calea Griviței) și una dintre cele mai vechi străzi ale Bucureștilor (Strada Franceză).
În ceea ce privește Calea Griviței, veche arteră a Bucureștilor sub denumirea de Drumul Târgoviștei, „botezată” astfel în 1878, după Războiul de independență, aceasta a cunoscut, începând din anii 1880, o intensă activitate constructivă, apărând un șir neîntrerupt de prăvălii, localuri, hoteluri, clădirea Gării de nord, dar și numeroase imobile de locuit, multe dintre ele cu reale calități arhitectonice, ceea ce a făcut ca, pe segmentul cuprins între Calea Victoriei și Gara de Nord, să se afle peste 53 de clădiri clasate ca monumente istorice, majoritatea construite la sfârșitul secolului XIX și începutul celui următor. Cu titlu exemplificativ, ne vom referi doar la câteva dintre acestea.
– Casele Lespezeanu, Calea Griviței nr. 52, 54, 1889
Maria Obedenaru și Sabinica Lespezeanu, probabil persoane cu importante resurse materiale, îl angajează pe arhitectul constructor Ion Poteca, ajutor al Șefului Serviciului Alinieri la Primăria Capitalei, proiectantul clădirii sălii de ședințe a Academiei Române, pentru a le construi două case. Deși aparent ele au stiluri diferite, arhitectura lor se caracterizează prin elemente ornamentale simple și influențe neoclasice. La cea de la nr. 54, caracteristică este intrarea cu coloane compozite și pilaștrii. Scara imobilului a fost una dintre cele mai frumoase ale Bucureștilor, motiv pentru care imobilul a apărut în pelicula „Două loturi”, după nuvela lui Caragiale. Soarta celor două case a fost diferită: în timp ce imobilul de la nr. 54 a fost renovat, celălalt a rămas în „așteptare”, aflându-se într-o accentuată stare de degradare…
– Casa Th. Georgescu, Calea Griviței, nr. 55-57, 1884
Stil eclectic, cu elemente de factură romantică, după planurile arhitectului I.D. Berindei.
– Casa Elsner, Calea Griviței nr. 48, sf. sec. XIX
O altă stradă pe care se află de asemenea o serie de imobile care, fără să fi aparținut unor personalități, au fost incluse, datorită calităților lor arhitectonice, pe Lista Monumentelor Istorice, este Strada Franceză. În afară de Complexul Curtea Veche, pe această stradă se află 21 de clădiri incluse pe această listă („Ansamblul de arhitectură Strada Franceză sfârșitul secolului XIX”), despre care aflăm și din investigațiile Silviei Colfescu.
– Casa „Madame Filipov”, str. Franceză nr. 8, sf. sec. XIX
Fațada imobilului are o ornamentație de stil neoclasic cu elemente neobaroce, cu pilaștri și un balcon cu o frumoasă feronerie. În momentul de față, la parterul casei, se află un restaurant.
– Casa Ressel, str. Franceză nr. 10, sf. sec. XIX
– Casa M. Russu, str. Franceză nr. 18, 1892
Pe fațada imobilului se află numeroase ornamente în diferite stiluri.
– Casa Sigmund Prager, str. Franceză nr. 22, sec. XIX
Proprietarul făcea parte dintr-o familie activă în domeniul meșteșugurilor. Fațada este în stil eclectic cu elemente de neorenaștere franceză și de neobaroc. În momentul de față, aici se fală sediul Universității eclogice.
– Casă str. Franceză nr. 14, sec. XIX
Nu se mai știe cine a fost proprietarul acestui imobil, dar pe fațada sa este fixată o placă memorială care amintește că aici s-a născut, în 1869, Iulia Hașdeu, părinții săi locuind aici în calitate de chiriași.
Fotografiile de actualitate aparțin autorului