În pericol

…se află multe dintre casele vechi ale Bucureștilor, chiar cele de patrimoniu, periclitate nu numai de amenințarea, adesea concretizată, de a fi demolate în mod ilegal, ci și de aceea de a fi puse în „umbră” , chiar „strivite”, de marile construcții ridicate în preajma lor, așa cum am avut ocazia să arătăm în acest serial.

Mai există însă și alte pericole care pot să le modifice, să le „urâțească” aspectul exterior, mai ales acela al fațadelor, să le „paraziteze”  până a le face de nerecunoscut, ceea ce produce pagube greu de apreciat pentru aspectul general, peisajul Capitalei.

Reclama – un rău necesar?

„De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume ori pe calcane de case singuratice” scria cu decenii în urmă Liviu Rebreanu, referindu-se la reclamele care împânziseră orașul în perioada interbelică. Iar autorii „Caleidoscopului lui A. Mirea”, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, se plângeau că „La noi e ocupat tot locul: avem pe zi o deraiere, cinci sinucideri, șase drame și alte multe catastrofe, iar restul plin tot de reclame…”

Ocupând un loc important în cadrul publicității, reclama se concretizează, între altele, în „placarde” destinate de a atrage atenția publi­cului asupra unor produse industriale sau a unor mărfuri, manifestări etc.

Desigur, această formă de publicitate joacă un rol important în promovarea anumitor produse destinate consumului larg, deci își au rolul lor economic și comercial. De aceea, nu poate fi contestată importanța reclamei în lumea modernă, dar excesul său poate avea efecte colaterale, chiar în domeniul edilitar, arhitectural, dat fiind că un loc predilect de expunere sunt fațadele caselor, ale construcțiilor de diverse categorii. Așa cum arată Marian Petcu în volumul „O istorie ilustrată a publicității românești” (Ed. Tritonic, 2002), între spațiile predilecte în care erau expuse reclamele sunt cele „a) exterioare: fațade, vitrine; b) arhitectonice”. Așadar, este vorba de domeniile așa-numitei „publicități stradale”, cu numeroasele sale sectoare.

Reclamele în București

…s-au înmulțit mai ales de la începutul secolului XX, dar în special în perioada interbelică. Dispunem de o serie de ilustrații, fotografii de epocă în care se remarcă faptul că reclamele acopereau o bună parte a fațadelor caselor, în special din zona comercială a orașului, străzile Lipscani, Gabroveni, Covaci etc. și trebuie să recunoaștem că textele lor sunt elocvente în ceea ce privește evoluția necesităților și gustului cumpărătorului bucureștean, făcând dovada unei anumite fantezii și improvizații savuroase.

Nu de asemenea calități dădeau dovadă reclamele din perioada comunistă, când și acest domeniu devine un monopol al statului. Dată fiind penuria de bunuri de larg consum, mai ales spre sfârșitul acestui interval, se ajunsese la situația paradoxală în care se făcea reclamă unor produse mai ales… industriale sau care oricum nu se aflau în realitate pe piață.

O explozie

…înregistrează publicitatea stradală, reclamele plasate pe fațadele unor clădiri după 1989, datorită lărgirii gamei de produse la dispoziția consumatorilor, a sporirii concurenței.

Apar numeroase agenții de publicitate, iar mijloacele moderne de producere și expunere a reclamelor fac ca acestea să împânzească orașul, clădirile sale. Agresivitatea de care dau dovadă producătorii lor, ca și lipsa de scrupule față de aspectul general al orașului, fac ca nu numai marile clădiri, ci și fațadele caselor mai vechi, multe dintre ele cu valoare arhitectonică să fie expuse la…

„Pericolul”  reclamelor

Este vorba de faptul că excesele născute în acest domeniu, lipsa unei legislații în materie au produs un adevărat haos, care nu a întârziat să îngrijoreze nu numai societatea civilă, ci și pe edilii orașului, în condițiile în care, potrivit opiniei specialiștilor, țara noastră a fost clasată pe locul trei în topul celor mai dinamice piețe pentru publicitatea stradală.

Nu puține au fost cazurile în care cetățenii au cerut îndepărtarea reclamelor agresive și eliminarea acestora, mai ales de pe monumentele istorice, clădirile de patrimoniu, ceea ce a dus la întocmirea de către primărie a unor reglementări privind  amplasarea reclamelor.

Legislația reclamelor

De fapt, o reglementare exista încă din 1997 (HCGMB 22) și interzicea amplasarea unor reclame mai mari de doi metri pătrați în oraș. De asemenea, Legea monumentelor interzicea amplasarea unor afișe publicitare pe clădirile din zone protejate și pe monumente, dar, așa cum arăta arhitectul șef al Capitalei, Adrian Bold, prevederile acestor reglementări nu au fost respectate de primăriile de sector. 

În sfârșit, în 2013, este promulgată Legea nr. 185 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate potrivit căreia, între altele, se interzice amplasarea reclamelor pe monumente sau pe clădirile monumente istorice. Legea interzice acoperirea cu orice tip de panouri publicitare a suprafețelor vitrate ale clădirilor, precum și amplasarea de mijloace de publicitate pe obiectele de artă monumentală, pe clădirile reprezentând monumente istorice.

Este întocmită și o listă a străzilor excluse de la publicitate: Bulevardul Lascăr Catargiu, Bulevardul Aviatorilor, Șoseaua Kiseleff, Centrul istoric, iar zonele în care publicitatea va fi restrânsă sunt: Piața Unirii, Universității, Victoriei, Romană, Calea Victoriei, pasajul Bucur-Obor, Ștefan cel Mare și Splaiul Independenței.

Și totuși, în ciuda acestor reglementări, situația s-a ameliorat doar parțial, astfel încât actualul arhitect-șef al Capitalei, Gheorghe Pătrașcu, arată: „Se face exces, sunt reclame peste tot. Sincer, nu-mi place cum arată Bucureștiul.”

Așadar, ne putem întreba…

Este respectată Legea reclamelor?  

Ca să ne referim doar la prevederile sale privind clădirile de patrimoniu și cele reprezentative ale Capitalei, în opinia noastră, mai există destul de numeroase „excepții”, derogări în acest domeniu.

Pentru a ilustra această afirmație, însoțim acest episod cu o serie de fotografii care justifică afirmația de mai sus. Câteva exemple:

– În Centrul istoric există destul de numeroase reclame comerciale.

– Unele clădiri de patrimoniu au avut pe fațadă reclame (de exemplu, Palatul Știrbei)

– Chiar unele clădiri înscrise pe Lista monumentelor istorice mai „găzduiesc” reclame (de exemplu, Magazinul Victoria, fost Lafayette)

– Există numeroase clădiri din perioada interbelică reprezentative pentru peisajul bucureștean (de exemplu pe Bulevardul Magheru, Nicolae Bălcescu, Calea Griviței) pe fațada cărora se află bannere, reclame uriașe.

…Și exemplele, din păcate, pot fi înmulțite…

P.S.: În sfârșit, o veste bună: a fost făcută publică dispoziția conform căreia nu se mai poate lua decizia demolării unor clădiri de patrimoniu fără avizul Comisiei monumentelor istorice.