Castiga bancile prea multi bani in Romania?

Iata o intrebare care are multe ecouri in randul opiniei publice. Este evident o intrebare legitima, iar eu voi incerca sa raspund bazandu-ma numai pe fapte si pe comparatii internationale referitoare la nivelurile de dobanzi si de rentabilitate.

*

Sunt marjele prea mari? Dobanzile oferite clientelei au scazut mult in ultimul an. In moneda locala, acestea se situeaza in prezent, pentru noile credite, in jur de 10%, fata de mai bine de 20% la inceputul acestui an. Raportata la BUBOR la 3 luni (in jur de 7,5%) sau la nivelul inflatiei, marja bancara se situeaza deci in intervalul de 2 pana la 5%, in functie de nivelul de risc al clientilor si de tipul de produse. Aceasta marja ar mai putea, probabil, scadea. Dar in contextul reglementar si economic al Romaniei pare a fi foarte rezonabila. Marja trebuie sa remunereze fondurile proprii ale actionarilor, riscul si cheltuielile administrative, tot atatia parametri care in Romania prezinta anumite particularitati penalizante:

– in primul rand, costurile de remunerare a capitalului sunt mult mai ridicate decat in tarile din Europa Occidentala, din motive legate de indicatorul de solvabilitate (12% in loc de 6%) si de rezervele obligatorii;

– in al doilea rand, costul riscului este in mod natural mult mai mare, situatia financiara a intreprinderilor fiind adesea dificila si uneori prea putin transparenta;

– in sfarsit, cheltuielile administrative sunt inca importante, ca urmare a normelor BNR, care implica efective importante pentru analizarea dosarelor de credite pentru intreprinderi; acelasi lucru este valabil si pentru creditele acordate persoanelor fizice, in masura in care autoritatile de supraveghere intampina dificultati in a distinge toate caracteristicile tehnice ale creditului bazat pe sisteme de scoring.

Pe un plan mai general, marja de intermediere (diferenta dintre veniturile provenind din active si cheltuielile cu pasivele raportate la credite) a scazut, pe intreg sistemul bancar, de la 9,75 in decembrie 2003 la 7,40 in decembrie 2004, pentru a ajunge la 4,92 la sfarsitul lui septembrie 2005. Cu titlu de comparatie, aceasta marja este de circa 3% in Franta si in Republica Ceha, dar in conditiile in care inflatia este de patru ori mai mica. Devenind putin provocator, as spune ca in prezent nu suntem departe, in conditiile unui cadru reglementar comparabil, de pragul de la care echilibrul contului de exploatare ar putea fi reconsiderat.

Aceasta constatare rezulta si din faptul ca mai multe surse de venituri, obisnuite in tarile mai dezvoltate, nu sunt disponibile bancilor romanesti:

– comisioanele sunt reduse; in 2004, acestea reprezentau, in medie, mai putin de 30% din veniturile bancare (fata de 40% sau mai mult in Europa Occidentala);

– depozitele neremunerate sau slab remunerate sunt in numar foarte limitat;

– nu exista economisire pe termen mediu si lung;

– produsele cu valoare adaugata, de piata (produsele derivate), de finantare (finantari structurate) sau cele de banca de investitii sunt inca foarte marginale.

Pe scurt, apropierea dobanzilor de nivelele practicate in tarile cu economii mai avansate va trebui sa fie compensata prin alte venituri, percepute de la clientela comerciala, dar si de la cea de persoane fizice.

*

Este rentabilitatea bancilor romanesti anormala? Criteriul rentabilitatii este indicatorul Return on Equity (ROE), adica rentabilitatea capitalului investit.

Tabelul de mai jos arata pozitia bancilor romanesti fata de alte banci din tari europene (cifre la sfarsitul anului 2004):

Ce putem constata? Bancile romanesti au un nivel de rentabilitate mediu si chiar relativ mai scazut, daca tinem cont de inflatie.

Un alt criteriu confirma acest fapt, si anume indicatorul cost raportat la venit (cost/income), adica ponderea pe care o au cheltuielile generale in venituri. BCR si BRD afiseaza indicatori corecti, putin peste 50%, dar celelalte mari institutii inregistreaza cifre mai ridicate (Raiffeisen – 79%, Transilvania – 66%, Banc Post – 71%…), ceea ce nu este, de altfel, anormal, cea mai mare parte a bancilor prezente pe piata de retail aflandu-se intr-o faza a investitiilor.

Institutia bancara care are cei mai buni indicatori este in prezent BRD. Dar aceasta pozitie nu se datoreaza unei politici de preturi peste medie, caz in care am fi pierdut din cotele noastre de piata, pe cand, din contra, castigam. Ea rezulta dintr-o restructurare veritabila, in profunzime, inceputa de la privatizare, care ne-a permis – pe langa investitiile masive (peste 200 de milioane de euro) si recrutarile realizate (mai mult de 1.000 de salariati in plus) – sa ne imbunatatim productivitatea si eficienta.

*

Raspunsul la intrebarea initiala este deci negativ. De altfel, nu este sigur ca nivelul actual de rentabilitate se va mentine pe termen lung; mediul economic nu este inca stabilizat, riscurile sunt mai ridicate decat in tarile UE – sa ne gandim, de exemplu, la efectele unei deprecieri a leului asupra conturilor anumitor IMM-uri sau asupra clientelei de persoane fizice – concurenta bancara care privilegiaza o politica agresiva de cota de piata este uneori nerezonabila.

Istoria bancara ne arata ca, in toate perioadele si pe toate meridianele, distanta de la o rentabilitate satisfacatoare la prabusirea rezultatelor sau chiar la pierderi este foarte mica.

Romania are nevoie de un sistem bancar sanatos si rentabil; in prezent toate semnalele arata ca in ansamblu asa stau lucrurile si in proportii care nu au nimic anormal.

* Patrick Gelin este presedintele BRD