Gary Feeman își caută un loc de muncă de 16 luni. Bărbatul în vârstă de 60 de ani încă nu se dă bătut, dar simte că șansele de a-și găsi un job sunt tot mai mici.

Feeman a rămas fără serciviu de mai mult de șase luni, fiind unul din cei peste cinci milioane de americani aflați în această situație. Aceștia reprezintă epicentrul crizei de pe piața locurilor de muncă din SUA. Situația lor este un avertisment că șomajul ar putea să nu se reducă la nivelul de dinaintea crizei și că s-ar putea menține mai ridicat decât estimează factorii de decizie politică, scrie Thomson Reuters.

Feeman, din Lancaster Country, Pennsylvania, a trimis mai mult de o sută de CV-uri, dar fostul director administrativ al unui mic parc de distracții din zonă a fost chemat la un singur interviu, iar acest lucru s-a întâmplat în luna ianuarie.

“Am încercat tot ce era omenește posibil. Ceea ce este mai frustrant pentru mine este că atunci când aplici pentru un job, angajatorii nu îți dau niciun fel de răspuns”, spune el.

Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă președintele băncii centrale americane, Ben Bernanke, și colegii săi este să înțeleagă dacă oamenii aflați în situația lui Feeman își vor găsi în cele din urmă un job când economia se va relansa.

Bernanke pare a fi de părere că acești oameni își vor găsi un job, dar Fed-ul ar putea fi nevoit să impulsioneze mai mult cererea și crearea de locuri de muncă. Dacă se înșeală, banca centrală riscă să injecteze prea mulți bani în economie pentru a-i ajuta pe cei care nu se pot angaja. În acest mod, în loc să reducă rata șomajului, Fed-ul ar alimenta în cele din urmă creșterea inflației.

“Suntem într-un moment în istoria politicii Statelor Unite în care luăm decizii importante cu privire la societate. Aceste decizii vor afecta o întreagă generație” spune economistul Steven Davis de la Universitatea din Chicago.

Aproape 40% din șomeri nu au un loc de muncă de mai mult de șase luni. Aceasta este de peste două ori rata șomajului pe termen lung de dinaintea recesiunii din 2007-2009. Bernanke pune șomajul pe termen lung pe seama cererii scăzute din partea consumatorilor și companiilor americane.

La sfârșitul lunii martie, el a subliniat că, potrivit datelor, față de situația anterioară recesiunii, șomerii pe termen scurt își găsesc un job mult mai greu. Acest lucru, spune el, justifică politica Fed-ului de a menține ratele dobânzii la un nivel scăzut pentru a ajuta economia. Prelungirea șomajului pe termen lung este un risc pentru că s-ar putea dovedi imposibilă reintegrarea șomerilor pe piața muncii.

“Dacă procesul prin care se reduce rata șomajului este prea lent, capacitatea de muncă și abilitățile șomerilor ar putea fi afectate în viitor și o problemă ciclică s-ar putea transforma într-una structurală”, a declarat Bernanke.

Persoanele care se află de mult timp în șomaj implică multe costuri pentru economie.

Un studiu al Brookings Institution, o echipă de specialiști din Washington, arată că oamenii care își pierd locurile de muncă atunci când rata șomajului depășește 8% pierd de două ori mai mult în câștigurile viitoare decât în situația în care ar fi devenit șomeri când șomajul ar fi fost sub 6%.

Un număr foarte mare de economiști susțin că sunt semne că problema șomajului structural este mai gravă decât vrea Bernanke să recunoască.

Majoritatea factorilor de decizie politică din cadrul Fed-ului cred că rata șomajului s-ar putea reduce la un nivel cuprins între 5,2% și 6%, înainte ca economia să se încălzească suficient pentru a alimenta inflația. Rata șomajului “natural” este mult mai mare decât procentul de 5% estimat de cei mai mulți oficiali ai Fed în urmă cu trei ani.

Mulți economiști din sectorul privat estimează că șomajul “natural” este mult mai ridicat. Credit Suisse îl situează la 6,5%,în timp ce UBS îl plasează la 7%.

În industria americană, mai mult de 600.000 de locuri de muncă sunt neocupate din cauza lipsei de muncitori calificați, potrivit unui studiu realizat de Deloitte și de Manufacturing Institute. Multe dintre companiile care angajează se orientază către tinerii cu pregătire, mai degrabă decât să acorde o șansă unei persoane care nu a mai lucrat de mult timp.

În Kentucky, firma de construcții Gray Construction a avut aceeași reacție la recesiune ca majoritatea competitorilor: din 2008 până în 2010 a concediat 51 din cei 245 de angajați. Un semn al relansării economiei este că societatea a reluat angajările, punând accentul pe absolvenții de facultate.

O altă posibilă cauză a creșteri ratei șomajului este că firmele își automatizează tot mai mult activitatea, iar muncitorii nepregătiți în folosirea noii tehnologii au dificultăți în a-și păstra locul de muncă.