Atâta timp cât o să ne războim cu efectele, cauzele acestora își vor face în continuare de cap. Exemplu: atâta timp cât o să-l prezentăm pe Gigi Becali ca pe „vedeta” procesului în chestiunea „schimburilor de terenuri cu MApN”, funcționarii statului vor continua să devalizeze statul de a cărui avuție ar trebui să aibă grijă. Mai simplu: nu G. Becali a făcut din România tărâmul tuturor matrapazlâcurilor, ci România tuturor hoțiilor imaginabile l-a făcut pe Becali. Și pe încă mulți, mulți alții ca el, mai puțin guralivi, mai puțin extrovertiți, mai puțin narcisiști, mai puțin verbali, mai puțin expuși, încă.
Nu Becali și-a luat terenurile care au făcut obiectul recentului proces, ci un ministru al României și un ditamai generalul român i le-au dat. La jumătatea anilor ’90, când s-au perfectat tranzacțiile între cetățeanul G.B. și statul român, nimeni nu știa cine este cetățeanul cu pricina. Becali nu s-a autoconstruit, nu este un „autodidact”, nu este un self-made man. Becali este un produs. Un produs al instituțiilor statului român, care l-au transformat dintr-un anonim pus pe chiverniseală într-o „vedetă”, într-un vector de imagine al României. Condamnarea lui Becali nu este apogeul unui proces care a durat mai bine de 15 ani, este doar un Post Scriptum la sentințele de condamnare ale unui fost ministru și unui general de armată (cel mai înalt grad militar posibil în armata română). Că tot veni vorba, nu știu ce spune legea, dar generalul cu 4 (patru) stele va mai avea voie, când iese din pușcărie, să-și plimbe epoleții și să-și zornăie decorațiile pe la parade? Ar fi bizar… În ceea ce-l privește pe Becali, omul va avea tot dreptul să poarte tot Armani, la fel ca înainte.
Tot în chestiunea recent încheiatului proces mă mai întreb cum s-or fi făcut tranzacțiile cu terenuri între un cetățean oarecare și una dintre cele mai importante structuri (militare, încă) ale statului. Mă întreb, adică, dacă au făcut cei implicați vreun „bon de mână”, ceva, vreun proces-verbal de predare-primire? Nu prea cred. O operațiune de felul ăsta avea nevoie de vize, de avize, de aprobări, de legalizări. Cei cu vizele/ avizele/ aprobările/ legalizările cine sunt? Nu ne spune nimeni. Și nici unde sunt nu știm. Bănuim doar unde ar trebui să fie, dar nu sunt acolo…
În fine… Nu cine cere un preț nesimțit ca să construiască 1 kilometru de autostradă e vinovat. În culpă e statul român, care acceptă să plătească suma cerută. Nu cine se oferă să cumpere un ditamai combinatul la un preț mai mic decât valoarea metalului conținut de acesta e vinovat. Vinovat e statul român care acceptă să vândă la acel preț. Și tot așa… Prin contractele pe care le-a semnat și le-a onorat, statul a îmbogățit pe mulți, sărăcindu-se pe el. Și când a ajuns la fundul sacului, a declarat, grav și încruntat, că ne-a lovit și pe noi criza mondială. Că e criză, e limpede. Nu știu, însă, cât e de mondială criza asta și cât e de națională…