De 7 ani de când lucrez în domeniul fiscal, am învățat că citirea legilor fiscale trebuie să urmărească un algoritm specific înțeles doar de această tagmă a consultanților fiscali.
De la virgula care schimbă total înțelesul unui articol până la prevederile legale contradictorii și opțiunile multiple de interpretare practică a legislației fiscale – toate aceste paradoxuri fiscale nu fac decât sa creeze costuri suplimentare pentru firmele care vor sa fie „în ordine” din punct de vedere al reglementărilor fiscale.
Așadar, ce legătură credeți că există între datoriile fiscale și angajarea de străini în firma dumneavoastră ?
Pentru oricine care nu a avut de-a face cu Codul fiscal, aparent nicio legătură. Însă, dacă aveți obligații fiscale restante sau chiar obligații fiscale suspendate prin scrisori de garanție bancară, trebuie să stiți că s-ar putea să vă loviți de refuzul celor de Imigrări să acorde drept de ședere și implicit, drept de muncă cetățenilor străini pe care doriți să îi angajați.
Dacă în ceea ce privește obligațiile fiscale restante, legea (OUG 194 /2002 privind regimul strainilor in Romania) este clară – în sensul că pentru obținerea dreptului de ședere / permisului de muncă, angajatorul trebuie să prezinte certificatul fiscal fără datorii, în ceea ce privește obligațiile fiscale suspendate de la plată prin scrisori de garanție bancară (până la momentul soluționării contestației, de exemplu) – obligații care în fapt sunt neexigibile, legea nu prea mai conține prevederi actuale.
Astfel de lucruri se întâmplă pentru că actele normative nu sunt corelate – modificările incluse într-un act normativ atrag după sine o serie de consecințe negative care anulează beneficiul inițial pentru care au fost adoptate.
În cazul de față – Codul de Procedură Fiscală a fost modificat în august 2012 pentru a permite suspendarea obligațiilor fiscale prin scrisori de garanție bancară, iar toate celelalte acte normative care se referă la obligativitatea prezentării certificatului fiscal fără datorii pentru a obține diverse acte / facilități fiscale nu au mai fost corelate cu modificările incluse în Codul de Procedură Fiscală. Deși o datorie suspendată de la plată (în condițiile prevăzute de Codul de Procedură Fiscală) nu este o datorie scadentă, o astfel de datorie este inclusă în certificatul fiscal al societăților cu titlu ”suspendată”. Celelalte acte normative nu fac însă distincția între o datorie scadentă și o datorie suspendată și de aici se nasc o serie de încurcături fiscale care pierd timpul contribuabililor și le schimbă total planurile.
O altă întrebare, de data aceasta, referitoare la societățile afiliate române (simplu spus – care fac parte din același grup de societăți localizat în România) – De ce sunt ajustate profiturile societăților române în situația în care ambele plătesc impozit pe profit, iar profiturile ramân în țară?
Răspunsul simplu este pentru că așa prevede legea.
Desi raționamentul introducerii obligativității de a avea preturi de piață și pentru tranzacțiile intra-grup locale este bine cunoscut de consultanți – eliminarea discriminării având în vedere că pentru tranzacțiile intra-grup între o persoană din România și afiliații săi străini există această obligație încă de dinaninte de 2008; evitarea unor tranzacții artificiale între părți afiliate române cu regimuri diferite de TVA / impozit pe profit – ce se întamplă totuși dacă este vorba de tranzacții între două societăți afiliate cu regim normal de impozitare TVA și profit?
În termeni generali, legislația referitoare la prețurile de transfer a fost introdusă în România pentru a evita transferul de profituri dintr-o jurisdicție fiscală (de exemplu o țară) într-o alta. Atunci când societățile afiliate sunt în aceeași țară profiturile rămân practic în aceeași jurisdicție fiscală chiar dacă pot fi mai mari într-o firmă și mai mici în altă firmă. Nu există nicio presupusă expatriere de profituri în astfel de situații.
În situația în care am o datorie restantă formată din principal plus accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) și o plătesc, principalul este stins înaintea accesorilor ?
Se pare că nu prea. Adică dacă aveți o datorie fiscală de 100 RON și accesorii de 30 de RON (dobânzi și penalități de întârziere) și dacă achitați 100 RON, principalul nu va fi stins în întregime deși legea prevede acest lucru.
Toate aceste exemple demonstrează că deși atitudinea autorităților fiscale începe să se alinieze din ce în ce mai mult modelului vestic mai proactiv, acestea au totuși mâinile legate când vine vorba de astfel de exemple pentru că „așa spune legea” sau „așa se interpretează legea” sau „programul informatic nu permite”.
Ar fi ideal ca orice modificare / completare fiscală să vină și cu o argumentare a intenției legiuitorului – ce a vrut să evite / ce facilitate a vrut să creeze / ce a urmărit, iar exemplele când facilitățile fiscale creează mai mult haos decât simplificare să fie evitate încă de la început sau măcar pe parcurs – pe măsură ce sunt identificate de societățile care le aplică.
Tot ceea ce putem face noi (consultanții și contribuabilii) este să identificăm astfel de situații și să solicităm remedierea lor cât mai rapidă.
Alina Andrei este Consultant fiscal autorizat și fondator al societăților de consultanță fiscală – Cabot Transfer Pricing SRL (servicii preturi de transfer) și Tax Consulting Services SRL (servicii revizuire și certificare fiscala).
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.