Era fara indoiala de asteptat ca economia de piata sa se exercite si in campul literaturii, dupa retragerea imixtiunii politice si disparitia cenzurii. Parea, asadar, indreptatita ideea ca literatura se va “curata” de grafomani, veleitari, de clientii vechiului regim si in general de neaveniti.
Costurile ar fi putut face singure o selectie – cea prin care sa dispara literatura fara cititori. Mai ales ca, o data cu recuperarea literaturii din exil si a celeia de sertar (cata era), incepuse si o voiniceasca reevaluare a literaturii anterioare, iar scriitorii foarte tineri si liberi moral au inceput fara intarziere sa scrie o literatura indrazneata, atat in ce priveste temele, cat si limbajul, poate cu un accent pe erotismul atata vreme prohibit. Dar mecanismul unei selectii sanatoase n-a inceput sa functioneze de la sine – asa cum nu s-a intamplat nici in economie. Literatura mai adasta intr-o prelungita perioada de tranzitie, cu factori perturbatori si multe si variate imixtiuni.
Mult clamata reevaluare s-a facut fara sistema si cu destula timiditate. Nimeni nu se da asa usor scos din literatura. Scriitorii au apelat la politic in aceasta lupta, cu un reflex mostenit tocmai din lumea de care voiau sa se distanteze. Au urmat si aici meandrele, confuziile si dezertarile la care am fost martori in lumea politica insasi. Personalitatile supravietuitoare au refuzat, desigur, sa moara si au revenit, dupa o mai scurta sau mai lunga retragere, mai ales in fruntea unor gazete calai sau chiar in fruntea unor comisii prin care se acorda subventii nominalizate. Si astfel, treptat, in locul unei severe selectii, ne-am trezit ca s-a trecut la literatura pe gratis.
Pentru ca, iata, revistele literare nu mai pot plati, iar editurile au inceput sa ceara autorilor bani o data cu manuscrisul disponibil. Si sunt inclinate sa fie indulgente in ce priveste manuscrisul, daca exista finantarea. Ca urmare, scriitorii cu relatii si veleitati politice, cu resurse financiare proprii sunt net favorizati. Iar pentru ceilalti costurile nu se opresc la tiparirea cartii, pentru ca distributia e defectuoasa, iar comisionul urias.
Pe calea aceasta am ajuns la un punct mort, intr-un domeniu in care ar trebui sa existe o libera concurenta. Cu cat ramanem mai mult in acest blocaj, cu atat mai rau pentru toata lumea. Spun din proprie experienta ca aparitia unui nou volum lasa un scriitor cu resurse modeste inglodat in datorii vreme de cel putin un an. Asa ca, oricat de trist ar fi, trebuie sa recunoastem ca, odata cartea scrisa, corectata, culeasa pe calculator, deocamdata cel mai ieftin iesi daca apesi pe tasta pe care scrie Delete. Ba mai si obtii un catharsis cu totul special, aproape de sublim, care amesteca sentimente de usurare, victorie si culpa!
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar