Absolvenții de liceu sau de facultate care vor să-și continue studiile în străinătate ar trebui mai întâi să-și analizeze pasiunile și abilitățile, identificarea domeniului de studiu fiind primul și poate cel mai important pas în alegerea unui program de studiu la o universitate străină. Țara în care vor studia, universitatea și specializarea aleasă reprezintă următoarele etape de selecție în ceea ce privește studiul în străinătate.

“În mod ideal, un proaspăt absolvent de liceu ar trebui să își aleagă mai întâi domeniul pe care dorește să îl studieze și apoi să caute universitatea, facultatea și programul care îi oferă cursurile cele mai relevante, cei mai buni profesori, dotări adecvate și nu în ultimul rând “numeroase oportunități pentru viitor. Una dintre metodele prin care poți face acest lucru este să consulți topurile internaționale și opiniile absolvenților”, este de părere Tincuța Baltag, directorul general al fundației Dinu Patriciu, care acordă anual 5.500 de burse de studii.

De regulă, atunci când își aleg facultatea pe care vor s-o urmeze, tinerii se uită în clasificările internaționale ale universităților, însă nu iau în considerare că doar o mică parte dintre aceștia ajung chiar să studieze acolo.

“Majoritatea studenților vor fi întotdeauna la universitățile din mijlocul topurilor care, ca standarde academice sau facilități oferite, diferă foarte puțin de ce oferă universitățile de top. Ceea ce le diferențiază cel mai des pe universitățile de top față de celelalte sunt fondurile de cercetare foarte mari, profesorii renumiți și focalizarea pe cercetare”, susține Bogdan Kochesch, business development manager în cadrul grupului de ONG-uri și companii private Educativa, care oferă servicii de consiliere pentru admiterea la universități din străinătate prin serviciul Edmundo.

200 de români s-au înscris anul trecut la una dintre cele mai bune zece universități

O statistică a ZF realizată pe baza informațiilor de la universități arată că aproximativ 200 de români s-au înscris anul trecut la una dintre cele mai bune zece universități din lume, ceea ce înseamnă că doar 4% din cei 5.000 de români care au plecat la studii în străinătate au ales o universitate de top precum Harvard, Princeton sau Oxford. În total, 50.000 de români studiază în prezent în străinătate.

Un aspect important înainte de depunerea dosarului de înscriere la o universitate din străinătate îl reprezintă și contactarea stu­denților sau a absolvenților respectivei universități, pentru a avea garanția că programul de studii ales este cel potrivit.

Alexandru Busuioc, 21de ani, este student în anul III la Matematică și Studii de Management din cadrul University College London (UCL) din Marea Britanie, aflată pe locul 4 în topul celor mai bune școli din lume realizat în acest an de publicația americană US News& World Report și compania Quacquarelli Symonds (QS). Cum a ajuns să studieze acolo?

“Toate informațiile de dinainte să vin aici le-am luat de pe diverse forumuri și site-uri, după multe ore de research. Am avut și norocul ca unul dintre cei mai buni prieteni ai mei să fie deja aici în anul I de facultate și mi-a dat foarte multe sfaturi. Și eu la rândul meu am ajutat pe toată lumea care m-a contactat în legătură cu acest subiect, pentru că sunt foarte mulți oameni interesați”, spune Alexandru.

Pentru cei care vor să studieze în străinătate, cele mai bune topuri universitare în vederea consultării sunt: pentru SUA- US News Top Colleges, Marea Britanie – Times, The Guardian, QAA (agenția de asigurare a calității în învățământul superior din Marea Britanie), Franța – CampusFrance, Germania – DAAD (realizat în colaborare cu o publicație națională), iar la nivel mondial sunt cele realizate de QS și topuniversities.com. Cu toate acestea, topurile universitare nu reprezintă decât un punct de plecare pentru alegerea universității, spun specialiștii.

“Topurile nu vor reflecta niciodată în totalitate valoarea unei universități. De exemplu, există universități care nu vor fi trecute niciodată în topuri, deoarece nu vor avea niciodată departamente de cercetare, fiind axate în primul rând pe instruirea studenților pentru o cât mai bună performanță în piața muncii”, mai spune Kochesch. El a mai adăugat că cele mai asemănătoare sisteme educaționale din străinătate cu cel din România sunt cele latine, din Franța, Spania sau Italia, iar cele foarte orientate către practică și aplicabilitate sunt cele din țările nordice, precum Marea Britanie sau Olanda. Totodată, cei care vor să-și înceapă cariera imediat după terminarea facultății ar trebui să aleagă universitățile de științe aplicate, care oferă un echilibru mai bun între partea teoretică și cea practică.

“Deseori, absolvenții universităților de top vor merge mai departe spre un program de masterat și mai apoi către unul de doctorat”, mai spune Kochesch.

Deși o universitate foarte bine cotată nu garantează succesul în carieră, tinerii absolvenți ar trebui să ia în calcul și aspectele financiare sau geografice atunci când își aleg facultatea.

“Disponibilitatea oportunităților de finanțare este cu siguranță un factor determinant, mai ales pentru cei care nu provin din familii bogate. De asemenea, îmi este greu să îmi imaginez un elev care nu vorbește bine limba franceză și care să aleagă o universitate din Franța. Distanța este, de asemenea, un factor care inhibă – fiind considerabil mai ușor pentru un tânăr să se întoarcă acasă în România de sărbători din Lausanne decât din Boston”, mai spune Baltag.

Când te înscrii?

Informațiile legate de admiterea la universitățile străine ar trebui adunate cu un an înainte de depunerea efectivă a dosarului, întrucât une­le facultăți solicită la admitere absolvirea unor teste precum SAT sau Toefl, care necesită o pregătire prealabilă și care sunt susținute contra cost.

“În multe țări din Europa există website-uri care detaliază procedura de admitere în universitățile publice. Tot ce trebuie să facă tinerii este să caute pe internet “study in …” și vor putea accesa portaluri care oferă informații complete despre procedura ce trebuie urmată și calendarul admiterii. Spre exemplu, pentru Danemarca există studyindenmark.dk, care prezintă programele disponibile în limba engleză, calendarul (termenul-limită este 15 martie pentru programele care încep în septembrie), precum și procedura de admitere (în Danemarca, admiterea se face centralizat pe un alt website, optagelse.dk)”, mai spune Baltag.

Bursă sau credit guvernamental?

Studenții români care obțin împrumuturi guvernamentale sunt mai numeroși decât cei care câștigă burse sau de scăderi de taxe odată cu intrarea României în UE.

“De exemplu, guvernul britanic vine în întâmpinarea studenților membri ai UE cu un împrumut care acoperă în totalitate taxa de școlarizare, acesta urmând a fi rambursat numai după terminarea studiilor și numai în procent de 9% din diferența ce depășeste un nivel de venit minim obținut pe an de absolvent stabilit în funcție de țară”, mai spune Kochesch. Spre exemplu, dacă se întoarce în România, absolventul va trebui să ramburseze împrumutul numai când va depăși un salariu de 6.000 de lire sterline pe an. Un alt împrumut este cel din Olanda, care acoperă toată taxa de școlarizare, dar care trebuie rambursat după doi ani de grație după terminarea studiilor. Rata lunară va fi în jur de 30 – 40 de euro.

Alexandru Busuioc va plăti în acest an o taxă de școlarizare de 3.290 de lire în Londra, însă de când românii sunt considerați “home students”, ei pot opta pentru împrumuturi oferite de guvernul britanic, cu dobândă foarte mică, pentru acoperirea taxei. “Suma de care ai nevoie pentru a pleca să înveți în Anglia diferă foarte mult de la facultate la facultate, în primul rând din cauza diferențelor de prețuri între orașe. De exemplu, Londra este cel puțin de două ori mai scump decât Manchester sau alte orașe din nordul sau centrul Angliei”, spune Alexandru, care a adăugat că prețul depinde foarte mult și de căminul pe care absolventul îl primește.

Spre exemplu, diferența dintre cel mai ieftin și cel mai scump cămin de la UCL este de aproape 100 de lire pe săptămână.

“Apoi, trebuie să te gândești dacă începi să lucrezi part time, însă în ziua de astăzi joburile, chiar și part time, se găsesc greu. Pot spune că suma de care ai nevoie pentru a ajunge să studiezi în Anglia este de peste 700 de lire, incluzând biletul de avion. Dar asta presupune să îți iei un part-time foarte repede după sosire”, mai spune Alexandru.

În general, universitățile nu au taxe de înscriere. Totuși, fiecare absolvent ar trebui să aibă pusă deoparte o sumă echivalentă cu plata a două sau trei luni de chirie atunci când se duce să studieze în străinătate. Pe lângă aceste costuri, ar mai trebui bugetate cele legate de întreținere, masă, rechizite sau transport, care diferă în fiecare țară, iar în orașele mari, în capitalele europene, vor fi mai scumpe.

În SUA, pe lângă aceste costuri se mai adaugă și prima rată din taxa de școlarizare (15% din valoarea taxei, care poate fi de la 10.000 la 60.000 de dolari). De asemenea, ca să obțină viza de studiu, studentul trebuie să demonstreze că familia îi poate susține primul an de studiu în SUA, ceea ce înseamnă că, pe lângă asigurarea taxei de școlarizare, părinții trebuie să arate că au suficiente fonduri și pentru a-i asigura costurile de trai.

“Costul traiului diferă în funcție de țară, oraș și necesitățile fiecăruia. În Marea Britanie te poți descurca cu 700-1.000 de lire sterline pe lună, în Franța, Olanda sau Germania cu 600-1.000 de euro, iar în SUA cu 600 -1.000 de dolari. Din fericire, majoritatea universităților oferă estimări destul de bune ale costului traiului în campus sau în afara lui. Odată ce ai hotărât unde dorești să studiezi, bugetarea nu este o mare problemă”, mai spune Baltag.

“Bugetul săptămânal pentru a trăi în Londra, care include chiria, masa, transportul și cheltuielile de buzunar se situează între 170 și 200 de lire”, mai spune Alexandru.

Și-a echivalat în Portugalia diploma de la Spiru Haret

Ionuț, 23 de ani, absolvent al Facultății de jurnalism din cadrul Universității din București și licențiat în Relații Internaționale și Studii Europene în cadrul Universității Spiru Haret, va pleca în septembrie în Porto (Portugalia) pentru a urma cursurile unui program de masterat oferit de universitatea din oraș.

“Nu am dat examen, la ei se intră pe baza de CV și de nota de la licență. Eu mi-am echivalat diploma de la Spiru Haret, unde am 10. Am desoperit cu stupoare când am fost acolo că această universitate este inclusă într-o lege a Uniunii Europene care echivalează automat studiile”, spune Ionuț, care va începe un program de masterat în domeniul științelor educației, oferit de Facultatea de psihologie din cadrul Universității din Porto.

Deși inițial a vrut să se înscrie la universitatea din Lisabona, unde înscrierile se făceau până în luna august, echivalarea diplomei s-a făcut mai repede la Porto și s-a decis să rămână acolo. Ce va face după absolvire?

“Doi ani voi rămâne acolo și vreau să mă angajez part time pentru a mă putea întreține. Nu știu ce voi face după, eventual mă duc în altă parte, dar, oricum, de întors în țară nu am de gând”, mai spune Ionuț, care va termina un masterat pe educație și excludere, care abordează temele legate de minorități, migrații sau probleme de comunicare interculturală.

Printre activitățile extracurriculare pe care studenții români le pot desfășura în cadrul UCL se numără participarea la cluburi de șah, de tir cu arcul, sau societăți precum degustătorii de vinuri sau fanii lui Harry Potter.

“Eu sunt implicat în două cluburi sportive – water polo și handbal – și fac parte din comitetul de organizare a două din societățile mari de finanțe de aici – UCL Investment Society, unde sunt marketing officer, și UCL Private Equity, în cadrul căreia sunt vicepreședinte și cofondator”, mai spune Alexandru. Până acum un an, Alexandru voia să se întoarcă să lucreze în țară imediat după absolvire, însă participarea la un program de internship în Londra l-a făcut să se răzgândească.

“Îmi doresc să lucrez în consultanță, pentru ca mai apoi să intru în domeniul private equity. România este deocamdată la statutul de începător în ceea ce privește aceste domenii, în sepcial la cel de equity”, mai spune Alexandru.

Aproape 20 de angajați ai P&G au studiat în străinătate

O miză importantă pentru românii care studiază în străinătate și care vor să se întoarcă acasă după absolvire o reprezintă ocuparea unor funcții în multinaționalele de pe piața locală, care oferă posibilitatea de promovare și accesul relativ facil către un nivel superior de management.

Un procent de 2% din cei 940 de angajați din divizia locală a producătorului american de bunuri de larg consum Procter&Gamble au finalizat cursurile unor facultăți din străinătate, iar recrutarea acestora a fost similară cu cea a absolvenților de facultăți locale.

“După un prim test general care este eliminatoriu, urmează o serie de interviuri specifice fiecărei poziții, care urmăresc identificarea unor calități și abilități necesare respectivei poziții pentru care candidatul a aplicat. Nu există diferențe în procesul de recrutare între candidații care au absolvit facultăți în străinătate și absolvenții din România”, susține Sunday Oloidi, HR Associate Director în cadrul P&G Marketing România. Cu toate acestea, absolvenții de facultăți străine pot profita de experiențele din mediul cultural în care au trăit și studiat, oferindu-le drept exemple la interviurile de angajare. În ceea ce privește așteptările salariale ale absolvenților, acestea depind și de poziția pentru care aplică.

“Ținând cont de faptul că P&G angajează pentru poziții de entry-level, experiența profesională a candidaților este extrem de limitată. Aceasta face ca majoritatea candidaților care au terminat o facultate în străinătate să nu aibă așteptări salariale diferite de ale celor care și-au terminat studiile în România”, adaugă Oloidi. De altfel, o mare parte din românii care studiază în străinătate aleg ca, după finalizarea studiilor, să rămână câțiva ani să lucreze în țara respectivă, pentru ca atunci când se întorc acasă să ocupe poziții de middle sau chiar top management în companiile de pe piața locală, având și așteptări salariale mai mari față de ceilalți candidați.