Maria Georgescu
Cavaleriști români la Saumur
Editura Militară
Cuvânt-înainte de locotentent-colonel Christophe Midan, atașat militar pe lângă Ambasada Franței din România. Cooperarea franco-română, ce cunoaște în prezent o revigorare remarcabilă prin voința comună a ambelor țări dar, din păcate, și ca urmare a tensiunilor internaționale, este o realitate vie aproape bicentenară. Într-adevăr, cel puțin până în 1940, este de remarcat continuitatea reală a schimburilor bilaterale începute în epoca regulamentelor organice, a căror paternitate rusă ascunde de fapt un bogat substrat francez. Dacă misiunile militare conduse de Lamy sau Berthelot au reținut cu temei atenția unui număr mare de autori, nu trebuie omis faptul că ele integrează, aprofundează și continuă o influență mai profundă, de lungă durată: aceasta este rezultatul schimburilor doctrinale și al prezenței militarilor la studii în țara parteneră. Urmând linia directoare a lucrării de față, voi schița o prezentare succintă a influenței franceze asupra armatei române, fără a aborda influențele reciproce, și voi restrânge intervenția mea doar la perioada 1830-1940.
Volumul are la final un capitol V, Destine, extraordinar documentat și ca valoare. O sută de pagini de informații detaliate, inlcusiv fotografii, despre comandanți de prestigiu, instructori de elită și călăreți de legendă, ofițeri de stat-major, adjutanți domnești/regali și cariere irosite.
Nicolae Vătămanu
Catastih de bucureștean
Editura Vremea
Din seria volumelor din colecția Planeta București, care îndeamnă la o plimbare pe străzile Capitalei, pentru a descoperi locuri de mult uitate. Un catastih în care Nicolae Vătămanu a adunat nenumărate amănunte pitorești, folositoare și plăcute inimii oricărui bucureștean, de baștină sau de adopție: despre case care au fost și case care au mai rămas, despre oameni care au trăit în București și care au fost uitați sau oameni a căror amintire a dăinuit până în zilele noastre, despre întâmplări vesele și triste, care au lăsat urme în istoria orașului sau care s‑au pierdut în negura timpului. Toate formând o zestre de amintiri care împlinesc figura adevăratului bucureștean de ieri și chiar de astăzi. Căci ce altceva este un om decât înmănuncherea tuturor amintirilor și faptelor, decât felul de a privi viața moștenit de la strămoși?
Un mare iubitor al Bucureștilor. Un cercetător atent care s-a aplecat cu dragoste asupra documentelor și care ne povestește cu farmec despre orașul pe care îl iubim cu toții. Nicolae Vătămanu s-a născut la 29 noiembrie 1897. A murit în București, într-un bloc prăbușit la cutremurul din 1977. A fost un doctor cunoscut. A scris numeroase și valoroase cărți despre istoria universală a medicinii. A făcut mii de fotografii în București, a scris cărți despre orașul lui. Fotografiile s-au pierdut la cutremur. Au rămas volumele cu povestiri despre lumea, locurile și obiceiurile de altădată din București.