Filmul lui Cristian Mungiu “După dealuri”, proiectat în urmă cu șapte zile, a zguduit Festivalul de la Cannes, împărțind presa în două: critici dure ale jurnaliștilor francezi, ploaie de elogii de la altă parte a presei, sau huiduieli și aplauze, după cronica de pe site-ul publicației “L’Express”. Va lua sau nu Cristian Mungiu Marele Premiu, va lua măcar un premiu, sau, dimpotrivă, premiile îl vor ocoli? Duminică, 27 mai 2012, vom afla.
Dar până atunci merită pusă în valoare o scriitoare extraordinară, Tatiana Niculescu Bran, despre care (mea culpa!) nu am scris până acum, plănuind altă abordare. De la cele două romane ale ei – “Spovedanie la Tanacu” și “Cartea judecătorilor” a pornit scenariul și filmul lui de Cristian Mungiu. Și, ca o coincidență fericită, a doua zi după ce începea Festivalul de la Cannes, în 17 mai a.c., scriitoarea își lansa la Libraria Dalles a patra carte – “În Țara lui Dumnezeu”.
Cazul Tanacu a acaparat atenția presei din țară și din străinătate în 2005: povestea unei tinere care comprimă în scurta ei existență dramele României de astăzi – orfelinatele și abuzuri de toate felurile, munca în străinătate și câștigul folosit de alții, întoarcerea în țară și nevoia retragerii la mănăstire, tulburările psihice ducând la pendularea între cele două terapii – tratament medical superficial și exorcizările la care apelează preotul, ajutat de călugărițe.
Tatiana Niculescu Bran a avut o reacție de jurnalist profesionist: a alcătuit o cronologie a faptelor și a știrilor, apoi a făcut o documentare serioasă prin interviuri luate actanților întâmplării care a șocat o lume întreagă. S-a născut astfel “Spovedanie la Tanacu” (Ed. Humanitas, 2006; ediția a II-a revăzută a apărut recent la Ed. Polirom, în format digital), urmată de “Cartea judecatărilor” (Ed. Humanitas, 2007), cuprinzând povestea procesului și reconstituirea dosarului penal deschis în cazul Tanacu.
Prima carte are o recomandare a lui Gabriel Liiceanu, sintetizând punctele dureroase ale întâmplării, iar a doua un Cuvânt înainte semnat de Andrei Șerban. Prezentările surprind esența celor două cărți și intenția profundă a autoarei: tragedia pare să reînvie la început de secol XXI în Moldova, iar scriitorul își asumă rolul mesagerului, cel ce consemnează auster faptele, fără să le interpreteze sau să le comenteze.
Cele două cărți au impus o scriitoare și o formulă de roman, însă povestea de la Tanacu nu se încheie, îl interesează enorm pe Andrei Șerban. Așa că autoarea își dramatizează cartea, dramatizările îl incită pe regizor și “Spovedania…” ajunge pe scenă: New York, București și Iași. Totuși, impactul cel mai puternic l-a avut asupra lui Cristian Mungiu, care din 2007 începe să lucreze la scenariu, iar filmul realizat în cursul iernii ajunge la Cannes. Filmul va propulsa cartea altfel, va începe traducerea ei. Poate deja a început.
Dar Tatiana Niculescu Bran nu s-a oprit aici, a fructificat altfel documentarea culturală și jurnalistică în piesa de teatru “Brâncuși contra SUA”, publicată în 2010, LiterNet.ro, ca și în romanul “Nopțile Patriarhului” apărut în 2011, la Editura Polirom. Ambele au potențial consistent de a atrage cititorii, atât printr-un anume iz de scandal, cât și prin autenticitate. Piesa are un subiect prea puțin cunoscut – procesul intentat de sculptor Statelor Unite ale Americii, iar pe lista de personaje se află nume ilustre: Marcel Duchamp și Modigliani, Ezra Pound și Milarepa. Peste roman plutesc alte nume și umbre – una a unei ființe de carne și sânge, alta – a unei marqueziene ființe de hârtie.
Prin romanele ei, Tatiana Niculescu Bran dovedește că este unul dintre puținii scriitori care nu se tem de jurnalism, ci profită cât pot de el: a intuit formidabila mină de subiecte și a înțeles ca puțini dintre scriitorii angrenați în mașinăria presei că viața prinsă în ziarul-insectar bate și filmul și cartea, dar lucrurile se răstoarnă: subiectul senzațional poate hrăni nu doar imaginația, ci și observația atentă, căci oferă cifrul unei seif unde un roman invizibil așteaptă să fie făcut lizibil.
Tatiana Niculescu Bran, Spovedanie la Tanacu, Editura Humanitas, 2006; ediția a II-a revăzută, Editura Polirom, 2012, 216 pag.;