Polonia a luat inițiativa în rezolvarea crizei politice și sociale din Ucraina, însă România a preferat să stea pe tușă, iar acum Varșovia este văzută ca o forță diplomatică europeană de talia Berlinului sau Parisului și și-a asigurat probabil un statut preferențial în viitoarele relații economice cu statul vecin și un spațiu de manevră în care să stopeze ofensiva influenței Rusiei către granițele poloneze.
„Sikorski este acum foarte admirat. Lucrurile nu i-au ieșit doar perfect, el a și demonstrat că are voință. I-au ieșit lucrurile în proporție de 90%, ceea ce este remarcabil. Era nevoie de leadership politic, iar el l-a adus“, spune un oficial al Comisiei Europene despre ministrul polonez de externe. Radoslaw Sikorski i-a convins pe președintele Ianukovici și pe liderii opoziției să semneze un pact prin care să se pună capăt vărsării de sânge din Kiev.
Dincolo de motivele romantice ale iubirii frățești dintre națiunile slave, explicația intersului Varșoviei ar putea sta în faptul că Polonia are nevoie de un vecin sănătos politic, ghidat de principii europene și cu o populație mare și cu putere de cumpărare decentă care să-i alimenteze creștere economică bazată pe exporturi. Până când companiile ucrainene parcurg lungul drum care le va aduce la același nivel de competitivitate cu cele din UE, economia Ucrainei va trebui să consume și să asimileze.
Apoi, Polonia este interesată să ajute Kievul să iasă din sfera Rusiei, o țară de asemenea în ofensivă pentru creșterea influenței economice și politice în regiune.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 27.02.2014