Dacă la nivel european estimările pentru următorii zece ani arată că cererea de produse petroliere va scădea cu 8%, pentru România prognozele arată o creștere de 9%.
Cu 314 kilometri de autostradă, mai puțini decât au bulgarii sau ungurii, dar cu 273 de kilometri în execuție și cu planuri de circa 1.000 de kilometri până în 2020, România bifează la atractivitate pentru petroliști, pentru că mai multe drumuri înseamnă printre altele și mai multe benzinării.“Este de subliniat faptul că mulți investitori străini încearcă să intre pe piața petrolieră din România ținând cont de fluctuațiile din piața internațională a prețului petrolului. Ar mai fi loc pe piața de petrol și gaze din România pentru noi competitori care ar putea avea un efect bun ținând cont de monopolul exercitat de cele patru companii petroliere mari, Petrom, Rompetrol, Lukoil și MOL, prin creșterea calității produselor petroliere și prin implementarea unor noi standarde comerciale”, spune Bryan Jardine, managing partner în cadrul casei de avocatură Wolf Theiss.
NIS, cea mai mare companie petrolieră din Serbia, controlată de rușii de la Gazprom, și firma de stat azeră SOCAR sunt jucători care și-au anunțat oficial anul acesta planurile de a se dezvolta în România.
“Un scenariu bazat pe o dezvoltare semnificativă și accelerată a infrastructurii de tip autostradă ar putea susține un caz economic posibil pentru un nou intrat, în condiții de licitație”, a declarat Cristina Filip, partener în cadrul casei de avocatură PeliFilip. Dincolo de această posibilitate, ar mai fi una, respectiv o posibilă achiziție. “Pe infrastructura de transport actuală, întrucât penetrarea teritorială este deja realizată de un număr de jucători mari, o nouă intrare pe piață este mai probabilă prin preluare dacă unul dintre jucătorii actuali decide înstrăinarea activității de distribuție sau dacă modelul de comercializare actual preponderent, care se bazează pe integrarea producției, comercializării, inclusiv importului, și a distribuției, este abandonat de unu sau mai mulți jucători”, este de părere Filip.
Mișcările deja au început să apară
Jardine spune că NIS încearcă încă din 2009 să intre pe piața petrolieră locală, cea mai cunoscută tentativă fiind aceea de a prelua lanțul de benzinării al Rompetrol, al doilea mare jucător din piață.
“În ceea ce privește SOCAR, compania a intrat în România prin achiziția unei firme locale, Romtranspetrol, dezvoltându-și prezența în partea de nord-est a țării în timp ce alți competitori și-au menținut focalizarea pe piața din București. Acest lucru îi va permite SOCAR să exercite o influență majoră în partea de nord-est a României”, a mai precizat Jardine.
Avocații mai spun că cel mai probabil “inițiativa relevantă”, în cazul în care ea va exista, va veni din partea vânzătorilor, adică din partea companiilor petroliere care deja au o rețea numeroasă în România.
“Dacă ar fi puncte de convergență între strategia de extindere a unui potențial achizitor și strategia de externalizare și specializare a unui potențial vânzător și dacă diferențele în evaluarea afacerii ar putea fi arbitrate, ar fi condiții pentru realizarea unor tranzacții semnificative în acest sector. Totuși, la cum este așezată acum piața internă de distribuție, dacă există un interes real de a vinde, este mai probabil ca inițiativa relevantă să aparțină unui potențial vânzător”, a mai precizat Filip.
Cel mai urmărit vânzător al momentului sunt austriecii de la OMV, care au anunțat că în trei ani vor să scape de active de rafinare și marketing în valoare de un miliard de euro.
Potrivit unor surse din piață, austriecii s-ar afla în negocieri cu NIS pentru vânzarea a circa 130 de benzinării Petrom, dar nu se știe dacă din acest proces va rezulta la final o tranzacție.