Într-o scrisoare publicată în 1989 în The New York Times, William Parente, profesor de științe politice la Universitatea din Scranton, scria că nu Mexicul ar trebui lăudat ca fiind un debitor model, ci România, care între 1981 și 1989 și-a rambursat complet datoria externă, de 11 miliarde de dolari.
“Acesta este modelul spre care ar trebui să-i îndrumăm pe clienții din America de Sud și din lumea a treia. Putem implementa măsurile draconice impuse de președintele Nicolae Ceaușescu, dar reformele lui – nu mai împrumuta, plătește tot ceea ce datorezi, renunță la importurile de lux și evită consumerismul prin intermediul cardurilor de credit – au mai mult sens decât soluția mexicană”, scria Parente.
Mexicul a împrumutat 3,6 miliarde dolari de la FMI, a amânat plata dobânzilor către băncile americane și “s-a sustras” de la plata datoriilor, a explicat profesorul.
De la datorii zero în 1989, România a ajuns la o datorie echivalentă cu 33,3% din PIB în 2011, s-a împrumutat de mai multe ori la FMI și, în contextul actualei crize, a implementat cele mai dure măsuri de austeritate din Europa. Economia, din lipsa diversificării destinațiilor pentru exporturi, este puternic influențată de evoluția crizei din zona euro.