Ce n-ar face producatorii pentru succesul filmului lor! In cazul de fata, s-au dus chiar pana acolo (vorba lui Voda Vlaicu) incat sa o distribuie pe Madonna an rolul principal feminin. E drept, au mai facut-o si altii (poate va amintiti de catastrofalul “Body of Evidence”, cu un biet Willem Defoe martirizat de aceeasi Madonna).
Doamna Ciccone-Ritchie are ce-i drept multe calitati: o voce exceptionala, o ambitie mutatoare de munti, o lipsa de complexe remarcabila, un corp superb pentru o mamica de 40 de ani si un gust desavarsit in alegerea regizorilor de videoclipuri.
Mi se pare suficient. Nu inteleg de ce se incapataneaza sa si joace roluri in filme. E surprinzator in ce masura o profesionista a vocii si miscarii reuseste sa fie plata si inexpresiva.
ai cum poate un regizor ca John Schlesinger (“Billy mincinosul”, “Midnight Cowboy”, “Marathon Man”) sa-si puna semnatura pe o astfel de melodramoleta fara cap si fara coada (“Ce e mai bun in viata”, cum zicea un profesor de-al meu, “nu reiese”).
Poate banii. Schlesinger poate, in mod sigur, dar e clar ca de data asta nu prea vrea (sau n-are chef). Madonna, saraca, ar vrea – dar degeaba. Singurul care-si da silinta cu folos, reusind sa mai salveze cate ceva, este Rupert Everett, care, pe langa faptul ca umple ecranul de unul singur, a mai fost si co-autor al scenariului.
Cat despre Benjamin Bratt – iubitul Juliei Roberts si pare-se mare favorit al pectatoarelor -, oricat si din orice unghi m-as uita la el, eu tot un broscoi vad.
Lucrul cel mai interesant in legatura cu acest film s-a intamplat cand cautam pe Internet niste cronici straine, sa vad ce mai zice lumea.
Cu surprindere amuzata am constatat ca un ghid altminteri serios oferea un rezumat ce semana pe ici pe colo cu ce se petrecea pe ecran, dar avea modificari in partile esentiale (pentru cei care au vazut sau vor vedea “The Next Best Thing”: cica avocata Vera, interpretata de Illeana Douglas, e indragostita de personajul lui Everett si geloasa pe cel al Madonnei, iar cel care isca toate problemele este tocmai taticul Rupert, cerand custodia copilului fiindca a gasit barbatul ideal si vrea sa strice casa cu Madonna.
La asa permutari, probabil ca rolul barbatului ideal ar fi fost interpretat tot de Benjamin-cel-cu zambet-circular). Explicatiile posibile ar fi doua: ori cronicarul cu pricina n-a vazut filmul si-a scris din burta (ceea ce mi-e greu sa cred), ori versiunea care i-a fost prezentata pe la vreo avanpremiera pentru presa a fost ulterior modificata la cererea publicului-test/producatorilor/actritei.
Caci pana la urma singura care are mai mult de profitat din varianta aparuta pe ecrane decat din cea istorisita in ghidul virtual este coana Madonna: in loc sa fie parasita de Everett pentru un barbat, ea, dimpotriva, isi gaseste un partener propriu si face figura de mamica devotata pana la dramatism odraslei (ceea ce rimeaza cu imaginea ei din viata reala).
Se pare ca singurul motiv pentru care a fost facut acest film al reprezenta nevoia Madonnei de a zbiera pe un ecran cat mai mare ca a avut o revelatie colosala acum cativa ani: da, dom’le, sa dai nastere unui copil e cea mai grozava chestie de pe lume.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar