Internetul e un instrument excepțional. Nu cred că există cineva care să conteste asta. Nici măcar cei care susțin că diavolul și-a băgat coada în el. O coadă digitizată, desigur. Apropo, oare câți Gigabytes o fi având dracul?
Dar, la fel ca orice alt instrument, Internetul poate fi folosit mai bine ori mai rău. Oricine poate să ia în mână un ciocan, o drujbă sau o daltă – dar ce se-ntâmplă după aia e extrem de variabil…Am ajuns să reflectez la asta în urma a două tipuri de constatări uimitoare, făcute în mod repetat. Primul de referă la utilizatorul de rând al Internetului. Într-o etapă care pare dominată de rețelele sociale, de programele de tip Messenger, adică de mesajele instant, și în general de interactivitate, într-o epocă în care Internetul s-a insinuat demult în telefonia mobilă, dar și în formele de exprimare mass-media, încât mă aștept din clipă-n clipă să aflu despre posibilitatea de a primi informații și mailuri prin sistemul de termoficare sau prin rețeaua de canalizare – rămân mereu și mereu uimit de felul în care folosesc poșta electronică mulți dintre utilizatorii de Internet pe care-i cunosc.
Trimit mesaje – de pildă de sărbători – la care nu primesc niciun răspuns. Am la îndemână mai multe explicații: nu mai e adresa valabilă (dar atunci ar trebui să am o reacție de la sistem), se află omul într-un loc fără acces la calculator (rareori) sau, pur și simplu, nu vrea să-mi răspundă. Dar de ce? I-am urat ceva de bine, nu trebuie decât să dea clic pe Reply și să scrie “Mulțumesc la fel!” – îi ia maximum zece secunde!
Uneori, se întâmplă ceva și mai uimitor decât tăcerea: omul îmi răspunde după o lună! De regulă fără nicio explicație pentru întârziere. Reiese că abia atunci a citit urarea mea. Pur și simplu nu înțeleg: de ce să mai ai o adresă de mail dacă o consulți lunar!?
Al doilea tip de constatări privește tăcerile instituțiilor și ale persoanelor publice. Iată un caz. Cineva face revista presei sportive, căutând articolele pe Internet. La un moment dat, unul dintre ziare își schimbă formatul site-ului (se întâmplă frecvent) și, în noua paginare, nu se mai pot selecta porțiuni de text care să fie citate. Omul scrie redacției (pe adresa de la Contact), spunându-le că e păcat ca respectiva revistă a presei să nu mai conțină referiri la acel ziar. La urma urmei, e reclamă gratuită! Știți ce-i răspunde redacția? Absolut nimic. Fie li se fâlfâie, fie nu citește nimeni mailurile.
Alt exemplu, de data asta personal. Am scris Primăriei Capitalei, semnalând ceea ce toată lumea știe, și anume că este aberant să-i ceri cuiva să respecte legea (și să-l pedepsești aspru dacă nu o face) fără să-i dai POSIBILITATEA s-o facă – la concret, nu poți amenda și ridica mașini parcate “ilegal” câtă vreme în oraș există un loc de parcare legal la zece mașini. Peste 3 (trei) luni un nene de acolo mi-a trimis un răspuns-șablon, cum că sesizarea mea “e în lucru”. Parcă și vedeam uriașa uzină care prelucra mica mea scrisoare! După care nimic. Au trecut vreo doi ani.
Prieteni, cetățeni, funcționari, aveți în mână un ciocan formidabil, ce-ar fi să învățați cum se folosește?
tczarojanu@yahoo.com