Ce facem cu reprezentanții României în sectorul privat european?

O reprezentare a intereselor românești în structurile europene și internaționale nu poate fi cu adevărat eficientă fără o reprezentare activă a business-ului românesc în structurile reprezentative de profil, adică patronatele și asociațiile europene. În primul rând trebuie să fii prezent peste tot unde e nevoie, și apoi să realizezi că e nevoie să acționezi pe măsura puterii și intereselor tale. Desigur, una e sectorul privat german și alta cel românesc, unul e cel britanic și altul cel maltez, dar asta nu înseamnă că nu se poate influența cursul unor asociații și/sau federații doar pentru că provii dintr-o țară mai mult sau mai puțin săracă. La Bruxelles contează mai mult, având în vedere că nu e vorba atât de un oraș de business, cât despre un oraș al legislație, posibilitatea țării tale de a influența politicile europene. 

Sunt multe asociații și federații la Bruxelles și nu toate sunt relevante – în fond, sunt aproximativ 3.000 de federații industriale europene la Bruxelles, însă marile federații industriale nu trebuie “ratate”. Că vorbim de organizații de ordin general precum “Business Europe”, de European Round Table (ERT), sau că vorbim de asociații de nișă, precum cele din domeniul auto, al energiei, al agriculturii și nu numai, prezența activă acolo poate face diferența între o legislație viitoare de bună calitate, compatibilă cu interesele industriei românești, sau una care ne ignoră cu totul dorințele. 

În fond, de multe ori, noi am jucat “provincial” în ultimii ani, considerând că Bruxelles-ul e cu Bruxelles-ul și București-ul e București-ul, noi ne vedem de ale noastre, ei de ale lor. Lucrurile însă nu stau așa nici teoretic, nici practic. La Bruxelles se decide în prezent 75% din legislația aplicabilă în plan național. În consecință, nu scapi de legile europene doar pentru că le ignori parcursul. Și aici nu e vorba numai de proceduri de infringement, ci efectiv de standarde europene care îți pot face rău dezvoltării, dacă ajung să fie decise și ulterior aplicate. 

Prezența activă în federații și asociații de top din Bruxelles tocmai la asta ajută: ca un sistem de alertă rapidă, între colegi de industrie cu privire la ce ne face bine, și ce ne face rău din legislația europeană. Astfel, reprezentanții industriei românești pot ulterior alerta echipele europarlamentare sau Reprezentanța noastră pe lângă Uniunea Europeană, pentru poziționarea ei în Consiliu. Totodată, dincolo de acest sistem de bază, trebuie să înțelegem utilitatea influenței pe măsura creșterii în ierarhia instituțiilor: dincolo de grupurile de lucru, e important să fim ambițioși și să tindem spre poziții de conducere, coordonare și așa mai departe. Numai cu reprezentanți activi, buni relaționiști și ambițioși, ajutați de consultanți cu experiență în oraș, vom putea ridica industria românească în plan european. Modele precum BDI-ul german, CBI-ul britanic și Confindustria italiană ne arată că nu e imposibil, dimpotrivă.

Dan LUCA este Doctor în Relații Internaționale și Studii Europene, profesor la universități din Bruxelles, București și Cluj. Este autorul a 3 cărți despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european și dilemele comunicării. Își desfășoară activitatea la Bruxelles din 1997 și este președintele ˝Casei Europei˝ Bruxelles.