Exportul de gaze naturale dinspre România spre Ungaria va fi posibil din punct de vedere tehnic cel mai devreme în 2-3 ani, deși guvernul s-a angajat că va lua toate măsurile pentru ca producătorii locali să-și poată vinde gazele și pe alte piețe până la finalul anului viitor, potrivit unui memorandum de înțelegere convenit de Executiv cu Comisia Europeană.
Angajamentul guvernului de a da drumul la exporturile de gaze naturale vine în contextul în care România este dependentă de importurile rusești, anul trecut 17% din consumul de 14 miliarde de metri cubi de gaze venind de la Gazprom. În primele luni ale acestui an importurile de gaze rusești au ajuns la un nivel record de aproape 40% din consum. Acest lucru s-a înregistrat în contextul în care, potrivit jucătorilor din piață, depozitele s-au golit în perioada în care mai multe industrii, cum este cea chimică, au fost alimentate numai cu gaze din producția internă și nu cu un coș format din importuri și exporturi. Pe de altă parte însă, rezervele de gaze ale României mai ajung numai pentru încă 15 ani în ritmul actual de consum, moment din care importurile vor avea o pondere din ce în ce mai mare în consum, iar eventualele exporturi de gaze vor duce la epuizarea mult mai rapidă a rezervelor. Aceasta ar putea să fie un risc pentru securitatea energetică a României, având în vedere că la începutul anului 2008 Rusia a oprit gazele, iar țările care nu au avut resurse interne ca Serbia sau Bulgaria au suferit mult mai mult decât România.
Miza cea mare a realizării acestor exporturi este mai ales pentru cei doi producători interni Petrom și Romgaz. Cele două companii își vând gazele produse local la un preț recomandat de către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), care este de două ori mai mic comparativ cu cel al importurilor din Rusia. Deși libertatea acestor companii de a exporta gazele produse local ar însemna încasări mai mari și impozite mai generoase plătite către statul român, prețul către consumatorul final ar putea crește prin mărirea importurilor necesare acoperirii consumului. În majoritatea țărilor producătoare de gaze politica statului este de a proteja populația și întreprinderile locale prin prețuri mai mici decât cele practicate pe plan internațional, până când acestea, prin acumulări de competitivitate și productivitate, vor putea face față prețurilor externe.
Încă doi-trei ani
Guvernul va trebui “să întreprindă toate acțiunile necesare pentru a se asigura că fluxul bidirecțional de gaze la granița cu Ungaria este stabilit până la sfârșitul anului 2012”, se arată în memorandumul amintit. În realitate însă, până în prezent, cele două părți implicate în proiect, Transgaz și FGSZ Natural Gas Transmission Close Company, compania de transport al gazelor din Ungaria, membră a grupului petrolier MOL, nici măcar nu au ajuns la un acord de dezvoltare în comun pentru această fază a proiectului.
“Este nevoie de o investiție într-o stație de compresare a gazelor pe partea ungară a conductei și sunt necesare anumite investiții și pe partea română a conductei. Trebuie să ajungem la un acord de dezvoltare în comun și după această etapă ar mai fi necesari 2-3 ani pentru realizarea proiectului”, au spus reprezentanții FGSZ.
Investiții suplimentare
De cealaltă parte, Transgaz spune că fluxul de gaze dinspre România spre Ungaria depinde de decizia operatorilor de transport, deși Transgaz este chiar operatorul de transport de gaze naturale din România.
“Data estimată pentru asigurarea tehnică a transportului de gaze prin conducta Arad – Szeged depinde de decizia operatorilor de transport de a renegocia Acordul de Operare. Pentru asigurarea exportului de gaze naturale prin conducta Arad – Szeged sunt necesare investiții suplimentare. Valoarea investiției va fi stabilită după realizarea unui proiect tehnic pentru asigurarea posibilității curgerii fizice a cantităților de gaze în ambele sensuri”, au precizat reprezentanții Transgaz.
În prezent, România nu este conectată în sensul exportului de gaze naturale cu niciuna dintre piețele vecine.
Exportul pe hârtie
Reprezentanții FGSZ spun însă că dincolo de exporturile efective de gaze naturale, cu livrare propriu-zisă, se pot face și livrări virtuale de gaze, un fel de swap-uri, care însă nu presupun exporturi fizice de gaze dinspre România spre Ungaria.
“Am avut discuții despre aceste livrări virtuale (cu Transgaz – n.red.), dar până acum nu am ajuns la nicio concluzie”, au mai precizat reprezentanții părții ungare.
Conducta Arad – Szeged a fost pusă în funcțiune la mijlocul lunii octombrie anul trecut, după aproape 10 ani de discuții, lucrări și amânări. Ungaria a devenit astfel primul vecin pe unde România a putut lua gaze, în contextul în care până acum la capătul conductei s-au aflat mereu rușii de la Gazprom. Specialiștii au spus la acel moment că nu este exclus ca o parte din gazele importate prin Arad – Szeged să fie tot rusești, dar prețul este mai avantajos.