Ce îl îngrijorează pe guvernatorul BNR

Societatea românească duce în spate, prin timp, vulnerabilități cu încărcătură istorică. Și chiar dacă au apărut piețe noi, iar nenumărate piețe vechi s-au integrat în noua economie, continuă să existe deficite grave. Unul – poate cel mai grav – este că eficiența a rămas o pasăre rară. O găsim doar în companiile de elită, cele mai multe cu capital străin, unde se lucrează cu ochii pe productivitate, pe costuri și pe vânzări. Cu deosebire în cele private. Sunt, cum am amintit deja, vulnerabilități istorice pe care le vom contracara în timp. Până atunci însă, fără ca istoria să ne lase vreun răgaz, e nevoie de idei precise și de acțiuni ferme cu privire la o bună poziționare a țării noastre într-o nouă tendință, pe o planetă care, după criză, se va transforma până în străfunduri și va impune un alt stil de viață, cu exigențe încă necunoscute. Iar, ca să trăim normal în această nouă lume, trebuie îngropate relele deprinderi. Întrebarea cardinală, pentru care nu există însă conturat un răspuns, este legată de felul în care ne pregătim pentru noul ciclu economic și pentru noua epocă în care va intra lumea.

Cert este însă faptul că în Uniunea Europeană, în topul dezvoltării economice, din 27 de țări suntem pe locul 26. De primele locuri despărțindu-ne limite culturale și tehnologice, prejudecăți sociale, neobișnuința de a înota în apele repezi ale economiei globale. De aici decalajele. Iar înaintarea țării nu este posibilă fără integrarea în ordinea globală și în noua aspirație europeană de competitivitate. Dacă însă vom vrea să obținem în economie, cât mai repede, nu doar un ritm al creșterii care să grăbească ieșirea din criză, ci și un PIB cu o structură nouă, cu valori adăugate care să aducă bunăstare pentru o mai mare parte a populației, una dintre marile condiții este ca problemele să fie rezolvate una câte una. Prioritate având stabilitatea prețurilor, stabilitatea financiară a țării și recâștigarea încrederii în fața piețelor financiare internaționale. Activarea lor e misiunea cea mai dificilă.

De aceste trei teme, cu deosebire, sunt legate îngrijorările guvernatorului Mugur Isărescu, pe care le-a făcut publice în conferința de presă de luni de la Banca Națională. Notez, ca fapt extrem de important, că mesajele transmise opiniei publice și clasei politice nu au fost ocazionate de vreo împrejurare de ultim moment. Banca Națională a stabilit, încă de la începutul anului, că în ziua de joi 2 august 2012, consiliul de administrație al BNR urma să se întrunească pentru a efectua analize și a lua decizii de politică monetară.

Potrivit acestui calendar, joi 2 august, la ora 15.30, guvernatorul s-a întâlnit cu presa pentru a prezenta măsurile adoptate cu privire la rata dobânzii-cheie, gestionarea lichidității din sistemul bancar și nivelul rezervelor minime obligatorii. Consiliul de administrație al BNR a analizat și a aprobat, în același timp, Raportul trimestrial asupra inflației. Documentul urma să fie prezentat presei luni 6 august 2012. În comunicatul dat publicității, consiliul de administrație al BNR a reliefat răspicat: “Pe plan extern, se remarcă deteriorarea perspectivelor activității la nivel global în condițiile unei aversiuni sporite față de risc a investitorilor și ale incertitudinilor legate de soluționarea durabilă a crizei datoriilor suverane din zona euro. Această evoluție, suprapusă persistenței tensiunilor politice interne, generează ieșiri nete de capital cu impact nefavorabil asupra cursului de schimb al leului”.

Dovadă că guvernatorul BNR, vorbind în fața presei, a dat glas îngrijorărilor exprimate de întregul consiliu de administrație al BNR. Și dacă, la un moment dat, a renunțat la limbajul academic, recurgând la o zicală populară – și anume că “gura bate fundul” -, a făcut-o într-un singur scop: ca întreaga societate să înțeleagă pericolul care ne pândește. Pentru că prea mult zgomot de fond îndepărtează piețele financiare, în timp ce noi avem nevoie de capital străin ca de aer. Am uitat oare că nu mai puțin de 15 ani, din 1981 până în 1996, piețele financiare au rupt orice fel de relații cu România?! Iar costurile au fost imense.