Ce importanta mai au motivele nationale?

Sute de cani si farfurii din ceramica, de scaune si mese din rachita, covoare, tesaturi, broderii si macrameuri, alaturi de magazine cu biscuiti si racoritoare sau peste drum de o carciuma cu bere si mici. E o imagine deja familiara tuturor celor care viziteaza o manastire celebra sau care pleaca in concediu la munte ori la mare. Si parcarile din statiuni, si zonele de popas de pe drumurile nationale au fost invadate de comerciantii de produse de artizanat.
Aceeasi imagine, dar la scara mai mica poate fi vazuta si in marile piete bucurestene. Sau chiar la colt de strada in zone centrale ale Capitalei. Zilele trecute, in zona Unirii, doua batrane vindeau pe strada mileuri din macrame. Mileuri de diferite modele si dimensiuni, prinse intre ele cu ace de siguranta. Vorbeau insa una cu cealalta si nu incercau deloc sa le atraga atentia trecatorilor. “N-are rost sa strigam. Cine e interesat ne vede. Dar sunt din ce in ce mai putini. Trebuie sa fim cu ochii in patru la politisti si la cei de la Primarie, care pot aparea in orice moment”, zice una dintre ele.
Cealalta afirma ca lucreaza mileuri de la 14 ani si ca inainte si imediat dupa Revolutie, lumea mai cumpara, mai ales persoanele mai in varsta. “Chiar daca nu luau o fata de masa, dar un mileu mai mic, mai ieftin tot luau. Faceau economie la piata si isi permiteau. Acum nu mai au de unde face economie”.
Cele doua batrane nu au mai vandut un mileu de foarte mult timp. In general, cei interesati sunt turistii straini sau romanii care pleaca in vizita la rudele din strainatate. Oful lor este ca “tinerii din ziua de azi nu stiu sa aprecieze acest gen de arta”. “Sunt si foarte multe batrane care vin, se uita, le admira, dar ne spun ca le-au adunat din casa pe ale lor pentru ca nu se mai poarta, nu mai sunt la moda. Ce pretentie sa mai ai la tineri!”.
Mileurile costa intre 20.000 de lei, cel mai mic, si 500.000 de lei, cel mai mare, dar femeile marturisesc ca daca li se ofera mai putin, accepta si suma respectiva, pentru ca au nevoie de bani. “Daca nu aveam nevoie de bani, nu veneam aici. Fete de masa nu mai facem demult. Nu merita. Materia prima este scumpa, iti ia cam un an sa o faci si apoi stai cu ea pentru ca nu ti-o cumpara nimeni. La un mileu lucrezi cam o luna de zile, e altceva”.
Inainte de 1989, principalul furnizor de artizanat din Romania era reteaua de cooperative mestesugaresti UCECOM, cam jumatate din productie mergand la export. Treptat insa, scaderea cererii pe piata interna si cresterea costurilor de productie au descurajat aceasta activitate. Tot mai multi mestesugari s-au retras, s-au reprofilat sau lucreaza pe cont propriu. N-a fost un fenomen specific doar productiei de artizanat; aceeasi involutie a suferit-o intregul sector cooperatist, al carui aport in Produsul Intern Brut a scazut de la 3% inainte de 1989 la 0,48% in 2000.
Monica Mihaltu este coordonatorul celor sase magazine de artizanat ale Asociatiei Teritoriale a Cooperativelor Mestesugaresti (ATCOM) Bucuresti – o retea in care la ora actuala lucreaza 3.000 de oameni. Ea lucreaza in cooperatie de 30 de ani si spune ca inainte de Revolutie “totul era extraordinar”. Magazinul de artizanat de pe Calea Dorobantilor, de pilda, care se afla in aceeasi locatie de 30 de ani, inainte de ’89 era foarte profitabil. “Noi pe atunci trebuia sa realizam un plan si reuseam sa facem de trei-patru ori planul de vanzari pe luna. Dar aveam clienti de la oameni obisnuiti si pana la ambasade sau Comitetul Central. Acum sunt zile cand nu se vinde nimic, din cauza faptului ca puterea de cumparare a oamenilor a scazut fantastic”.

Daca ai vad bun, vinzi
Nu toate magazinele ATCOM-ului au insa aceeasi soarta; depinde de locatia lor. “Calea Dorobantilor nu mai este artera comerciala care era odata. Pe vremuri, aveam langa noi o Bijuteria, magazinele Tineretului, Materna, Sofia, acum bulevardul este mort din punct de vedere comercial. Nu mai sunt decat banci, firme de electronice, de telefonie mobila, farmacii, Posta si casele de schimb valutar”.
Clientii magazinului sunt cei care pleaca in strainatate si vor sa cumpere cadouri pentru rudele de acolo, turisti straini – destul de putini – sau romani stabiliti in strainatate veniti in vizita la rudele de aici.
Magazinul are la vanzare produse de artizanat de toate soiurile. Fetele de masa costa intre 999.000 de lei si 3.700.000, in functie de marime; o ie pentru copii costa 1.135.000 de lei, iar una pentru adulti 1.845.000 de lei; o icoana, intre 100.000 de lei si 1,8 milioane de lei. Un covor costa, in functie de marime si calitate, intre 2,3 milioane de lei si 28 de milioane de lei. “Cele mai vandute sunt produsele ieftine, de pana in 300.000 de lei – servetele, mileuri, ceramica, aplice, icoane. Cele care depasesc trei milioane de lei – o fata de masa, un covor, o tapiserie – se vand foarte rar. Toti vor sa cumpere cadouri pana in 100.000 de lei, dar un lucru realizat manual nu exista la acest pret”, explica Monica Mihaltu.
Magazinul vinde in medie, pe luna, de aproximativ 40 de milioane de lei. Vanzarile cresc in general in perioada sarbatorilor. “In octombrie anul acesta am avut vanzari intr-o zi de peste 16,5 milioane de lei, iar in iunie de putin peste sase milioane de lei. Sunt insa si zile cand vand de un milion de lei sau deloc”.
Pentru a face fata cheltuielilor, magazinul din Calea Dorobantilor a fost nevoit sa inchirieze mai mult de jumatate din spatiu unui centru de infrumusetare. “La ora actuala, nu se pot face bani din artizanat. Trebuie sa fii indragostit de acest domeniu ca sa ramai sa lucrezi aici. Este o rusine ca in capitala tarii sunt atat de putine magazine de artizanat. Statul ar trebuie sa ajute singurul lucru care reprezinta Romania (sic!)”.
O cu totul alta stare de spirit e de gasit in alt magazin cunoscut din Bucuresti: raionul de artizanat care functioneaza in Unirea Shopping Center din 1976, de cand a fost inaugurat corpul central al magazinului universal de atunci. Gestionara magazinului, Mariana Odoroaba, afirma ca vanzari au pe toata perioada anului, mai ales de sarbatori. “Se vinde orice, de la fluiere, creioane, pana la fete de masa, covoare si statuete”.
Cel mai ieftin produs, de 24.900 de lei, este o cana de ceramica, iar cel mai scump produs este o icoana pe lemn la 17,7 milioane de lei. O papusa costa intre 229.000 de lei si 549.000 de lei, o farfurie de lemn, intre 89.000 de lei si 389.000 de lei, iar o ie intre 799.000 de lei si 1.899.000 de lei.
Produsele sunt aduse din toate zonele tarii, de la mici firme producatoare din Cluj, Bacau, Suceava, Tismana, Arges, Horezu, Tulcea, Harghita.
Cei mai multi clienti sunt turistii straini, italieni, japonezi, americani, turci, spanioli. Romanii care vin la magazin cumpara produsele pentru a le face cadou strainilor sau pentru a le face cadou de casa noua, dupa cum spune gestionara magazinului. Spre deosebire de alte domenii, unde perioada de vara este moarta pentru ca toata lumea pleaca in concediu, in domeniul artizanatului vara e o perioada foarte buna. “Vara avem foarte multi clienti, mai ales turisti straini. Cea mai mare vanzare dintr-o zi a fost de 52 de milioane de lei”.

Locul artistilor e la muzeu
Inevitabil insa, aceste magazine pastreaza ceva din aerul anilor ’70, cand nationalismul redescoperit al regimului si influentele hippy au generat o invazie de motive si influente folclorice in mai toate aspectele civilizatiei urbane de la noi, de la moda vestimentara si stilul de decorare a locuintelor pana la muzica usoara. Unde sunt insa creatorii populari, cei carora li se datoreaza de fapt notiunea de artizanat? Acelasi nationalism al regimului comunist a scos in fata o multime de creatori de arta populara, deveniti vedete la “Cantarea Romaniei”, de care dupa Revolutie, in majoritatea cazurilor, nu s-a mai auzit nimic.
Produsele artistilor populari le promoveaza acum Muzeul Satului si Muzeul taranului Roman. La Galeria de Arta Populara de la Muzeul Satului expun si comercializeaza obiecte de artizanat mesteri din toate zonele tarii. “Cu unii avem o relatie de 25 de ani sau sunt urmasii unor vestiti creatori populari. Avem o gama foarte mare de produse, din zonele cu traditie in domeniul respectiv. De exemplu, la ceramica sunt din zona Horezu, Marginea, Baia Mare, Oboga, iar la oua incondeiate din Bucovina”, spune Ecaterina Dulcu, sef Sectie Galeria de Arta Populara.
Galeria include toate tipurile de obiecte, de la tesaturi, icoane pe lemn, pe sticla, pana la masti populare si cojoace. Preturile sunt “pentru toate buzunarele”, incepand de la 5.000-7.000 de lei pentru obiecte mici de ceramica pana la cateva milioane pentru icoane si covoare. “Preturile depind foarte mult de materialul din care este realizat obiectul, de marime, de volumul de munca depus. La unele produse, preturile sunt mai mici decat in alte magazine”.
Clientii Galeriei sunt in primul rand vizitatorii muzeului, romani si straini, care nu pleaca fara sa cumpere cate un obiect, in functie de posibilitatile fiecaruia. “Bineinteles ca obiectele mai scumpe sunt cumparate mai ales de straini. Dar avem clienti si de la ministere, de la Presedintie, de la ambasade, care cumpara pentru protocol, cand au invitati sau cand pleaca in diverse misiuni peste hotare. Aproape toate delegatiile care vin in tara trec pe la noi”.
Ecaterina Dulcu afirma ca incasarile obtinute din vanzarea de produse de arta populara reprezinta 60% din totalul incasarilor Muzeului Satului. In 2001, vanzarile de obiecte de artizanat au fost de peste doua miliarde de lei.
Muzeul Satului vinde astfel de obiecte si prin Internet, cu plata in valuta – fie prin carte de credit, fie in contul bancar al muzeului. Un costum popular de femeie costa la magazinul virtual al muzeului intre 600 de dolari (atelier Barbatesti – Valcea) si 800 de dolari (atelier Ohaba-Forgaci – Timis). Pentru expedierea in strainatate, pretul de vanzare nu cuprinde cheltuielile de livrare, care se calculeaza la kilogram.

Target: diaspora
Ideea de a vinde online obiecte de arta populara le-a venit insa si altora, care au incercat sa intemeieze o afacere din asta, pornind de la prezumtia ca un magazin virtual de artizanat are sanse mai mari de succes decat unul traditional, tinand cont ca orice strain sau orice roman din diaspora poate sa aiba acces la el.
Cristian Bomboe si fiul sau, Vlad Bomboe, proprietarii firmei Ingenium Development SRL, care se ocupa cu servicii in industria electronica, au realizat pe Internet un astfel de magazin. Trueromanian.com vinde atat produse de artizanat, cat si carti si CD-uri cu imagini si date despre Romania. Site-ul este functional doar de o saptamana si se adreseaza, dupa cum afirma Cristian Bomboe, comunitatilor de romani de peste hotare, “care pot fi astfel mai aproape de tara”.
“Pana acum am avut vizitatori, dar nici o cerere. Un cunoscut din Canada ne-a spus ca ar fi interesat de icoane ortodoxe romanesti si am introdus pe site si aceasta categorie de produse. Incercam insa sa ne apropiem cat mai mult de producatori, sa eliminam intermediarii, pentru a micsora preturile. In afara de aceasta, nu vrem sa facem comert pur: sunt produse traditionale romanesti si dorim este sa promovam ideea de traditie romaneasca, sa eliminam imitatiile pe care le gasim la orice colt de strada”.
Produsele din ceramica, farfurii si vaze, sunt lucrate manual si costa fiecare noua dolari, iar cele din lemn costa intre sapte dolari (o tava in forma de ou sau o caseta de lemn) si 33 de dolari (o tava traditionala sculptata manual). O masca din lemn costa 23 de dolari, iar o vaza, 18 dolari. “Produsele le procuram numai pe baza de comanda de la mici firme care le realizeaza, producatori particulari, sculptori. Pe viitor, intentionam sa luam legatura direct cu pictorii sau mesterii, pentru a putea explica pe site si tehnologia care sta la baza realizarii produselor respective”, spune Cristian Bomboe.
Infiintarea site-ului a presupus investitii “nesemnificative”: pentru inchirierea domeniului si deschiderea unui cont la o firma din Canada care asigura intermedierea intre furnizor si cumparator. Indiferent de distanta, clientul primeste produsul in sapte zile. Exista un termen de gratie de doua zile, in care clientul poate returna un produs. “Plata se face numai pe baza de carte de credit. Pentru cei din Bucuresti si din tara, plata se poate face in sistem ramburs”.
Cristian Bomboe este convins ca magazinul lui virtual “va deveni foarte cunoscut dupa primele 100 de cumparaturi”, pentru ca se adreseaza in special comunitatilor de romani din strainatate, unde informatia circula destul de repede, iar decizia de a cumpara dintr-un magazin virtual romanesc e motivata in primul rand emotional. “Exista o dorinta foarte puternica a romanilor din diaspora de a-si pastra identitatea”, spune el.