Cine are acces la sistemele companiei? Ce se întâmplă dacă un cont de e-mail este compromis? Cum sunt verificate solicitările de plată și cât de pregătiți sunt angajații să recunoască o tentativă de fraudă? Acestea sunt câteva dintre întrebările care ar trebui să preocupe conducerea companiilor, într-un context în care atacurile cibernetice exploatează tot mai mult vulnerabilitățile umane și problemele de organizare, nu doar deficiențele tehnologice. Securitatea digitală trebuie privită ca un risc de business, care presupune proceduri clare, investiții și o evaluare permanentă a expunerii, au explicat Mihai Tecău, CEO, Omniasig și Stelian Cristea, Adjunct al Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC), în cadrul unei conferințe organizată de Omniasig.
Un director de securitate cibernetică nu ar trebui să se preocupe exclusiv de tehnologiile prin care sunt protejate sistemele informatice, ci și de comportamentul angajaților, de modul în care sunt gestionate parolele și drepturile de acces, de procedurile interne și de relația cu partenerii de afaceri. Într-o economie în care aproape toate companiile utilizează aplicații și platforme digitale, un incident poate începe cu o simplă eroare umană și poate ajunge să provoace pierderi financiare importante.
Stelian Cristea, adjunct al Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC), a explicat că protejarea organizațiilor presupune mult mai mult decât achiziționarea unor echipamente sau programe informatice.
„Spuneam că nu e vorba numai de tehnologie, este vorba de guvernanță în organizație. E vorba de procedurile pe care le avem, procedurile de achiziție, procedurile de acces, procedurile de lucru cu partenerii”, a spus Stelian Cristea.
Una dintre primele întrebări pe care ar trebui să și le pună responsabilii de securitate este cât de bine sunt protejate conturile angajaților și ce alte sisteme pot fi accesate dacă un atacator obține parola unui utilizator.
Potrivit reprezentantului DNSC, compromiterea unui cont de e-mail poate permite atacatorilor să solicite resetarea parolelor pentru alte aplicații interne sau să transmită mesaje frauduloase în numele persoanei respective.
„Un cont de e-mail compromis poate duce la fraude financiare, poate duce la plăți ilegitime cerute de atacatori, dar poate duce la intruziunea în rețea”, susține Stelian Cristea.
O altă întrebare importantă privește verificarea tranzacțiilor financiare. Companiile trebuie să știe dacă angajații pot identifica o solicitare falsă de transfer și dacă există reguli prin care o plată neobișnuită este verificată înainte de a fi autorizată.
Riscul devine mai complex odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale și a tehnologiilor deepfake, care pot fi utilizate de atacatori pentru a imita persoane cu funcții de conducere și pentru a determina angajații să efectueze operațiuni financiare.
„Dacă vrem colegii de la financiar să nu greșească sub presiunea timpului sau presiunea vocii din telefon sau prin mesaj în a face transferuri ilegale, ar trebui să avem procedură când se fac transferuri, cum se verifică o solicitare de transfer și așa mai departe”, a explicat reprezentantul DNSC.
Dincolo de procedurile privind accesul și plățile, companiile trebuie să analizeze cât de frecvent își actualizează aplicațiile, dacă utilizează autentificarea multifactor și cât de bine cunosc angajații metodele folosite de atacatori.
În același timp, o altă întrebare esențială este cât ar putea pierde o companie în urma unui atac și în ce măsură aceste pierderi pot fi acoperite printr-o asigurare.
Mihai Tecău, CEO al OMNIASIG, a subliniat că dezvoltarea soluțiilor de protecție financiară trebuie să pornească de la înțelegerea riscurilor și de la capacitatea companiilor de a le evalua.
„Trebuie să cunoaștem și cât este nivelul riscului și cât putem să cuantificăm ca și parte de acoperire, fiindcă el, dacă vine dintr-un mediu primitiv sau dintr-o zonă basic, este greu de cuantificat din punct de vedere al acoperirii”, a explicat Mihai Tecău.
Potrivit acestuia, digitalizarea aduce beneficii pentru dezvoltarea afacerilor, dar și o expunere mai mare la incidente care pot afecta încrederea clienților și partenerilor. În unele situații, deteriorarea reputației poate avea consecințe mai grave decât pierderea financiară imediată.