Pe cât de fascinantă e lumea muzeelor, pe atât de regretabilă –
ca să nu zic jenantă – este tăcerea din jurul lor.
Situația este valabilă – paradoxal? – mai degrabă în București
decât în provincie și, firește, are excepțiile ei. Cea mai
semnificativă – după știrea mea – este situația Muzeului Țăranului
Român, transformat într-un adevărat centru cultural multiartistic
și multimedia. Aici, permanent se întâmplă ceva și toate
evenimentele sunt promovate pe mai toate căile posibile. Pentru că,
să ne înțelegem, nu e vorba numai de bani. Sigur că un muzeu nu are
puterea financiară să plătească reclamă TV. Dar, slavă Domnului,
există mail-ul, Messenger-ul, blogurile, site-urile, fără a uita
promovarea prin “telefonul fără fir”, de la om la om, extrem de
eficientă.
Ne-am dus copiii în majoritatea muzeelor bucureștene. Mai toate
sunt remarcabile prin comorile pe care le adăpostesc, dar mai toate
sunt goale, inclusiv în weekend. Și să nu spuneți că lumea n-are
timpul, dispoziția și∕sau aplecarea culturală pentru a vizita
muzee. Noaptea Albă a Muzeelor demonstrează, an de an, contrariul.
Sau amintiți-vă cozile de ore care s-au făcut la expoziția “400 de
ani de pictură franceză” de la Muzeul Național de Artă!
Cât despre bani, să fim serioși! Am văzut o superbă expoziție
despre istoria scrisului la Muzeul Literaturii Române, doi adulți
și trei copii, contra “exorbitantei” sume de 2 (doi) lei…
Personalul foarte amabil al muzeului (aflat la acea oră la
sfârșitul unei frumoase renovări) ne-a descuiat sălile de expunere,
pentru că eram singurii vizitatori, într-o duminică dimineața în
care vremea potrivnică anula alternativa plimbărilor în parc și a
ieșirilor din București.
Aproape la fel de singuri am fost, în aceeași zi, în impozantul
Muzeu Național de Istorie, unde, pe lângă multe altele, există
reproducerea Columnei lui Traian și Tezaurul Național – al doilea
din Europa ca valoare, din câte se pare!
Singurei am fost și în Muzeul Național de Artă Contemporană – care,
e drept, cel puțin în acel moment, nu prea avea cu ce să te atragă,
în afara lifturilor exterioare. Aproape singuri am fost, de fiecare
dată, la Muzeul Tehnicii din coasta Parcului Carol I. Nici măcar
acolo, în parc, nu exista vreun afiș care să te îndemne să faci un
popas în spectaculosul teritoriu al științei, un spațiu, din
păcate, foarte rece, la propriu și la figurat. Dar exponatele, fie
ele și foarte vechi, sunt atractive, mai ales pentru copii. Rareori
ne-am întâlnit cu cineva în Muzeul Militar, extrem de incitant în
special pentru băieți.
În multe muzee n-am prea auzit să se organizeze ceva special, un
eveniment atractiv, un program școlar, un atelier, o PROVOCARE.
Spre deosebire de Muzeul Geologic, de pildă, unde – în condițiile
unui patrimoniu relativ puțin atractiv – destul de des se întâmplă
ceva. Vizavi, se așteaptă redeschiderea – într-o formă promisă a fi
superspectaculoasă – a bătrânului Muzeu Antipa.
Unde sunt școlile? Unde sunt grupurile organizate din Casele de
Copii? Unde sunt ONG-urile și instituțiile culturale care să
promoveze asemenea bogății estetice și culturale? Probabil au alte
preocupări.
Concluzia are doar două cuvinte: e păcat.
tczarojanu@yahoo.com
TUDOR CĂLIN ZAROJANU (n. 1956) a absolvit secția de Informatică a
Facultății de Matematică, Universitatea București, cu lucrarea de
licență “O privire matematică asupra piesei «Romeo și Julieta»”,
publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani în
informatică, pe toate sistemele de calcul și în toate tipurile de
limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă: cotidian,
săptămânal, lunar, agenție de știri, radio, TV. A debutat editorial
cu volumul de proză scurtă “Viața ca troleibuz” (1992, Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia “Viața lui
Corneliu Coposu” (1996, ediția a doua 2005), romanele “Reluare cu
încetinitorul” (1997) și “Sfârșitul lumii” (2005), culegerea de
proză scurtă “Copiii asfaltului” (2007). În prezent lucrează în
TVR, fiind realizatorul talk-show-ului “În spatele ușilor
deschise”, și este colaborator permanent al Ziarului de Duminică,
Revistei Flacăra și Radio România Cultural.