Credeam ca feminismul e in regres insa o noua carte publicata in SUA atesta ca “asaltul feminist radical ruineaza familia, armata, scoala si sportul”!
Ca sa nu mai fie nici un dubiu, volumul – al carui subtitlu violent l-am reprodus cuvant cu cuvant – este semnat de o femeie, Kate O”Beirne (redactor la prestigioasa National Review), iar recenzia din The New York Times Book Review este efectuata de alta femeie, Ana Marie Cox. Cand femeile incep sa critice excesele feminismului, asta trebuie sa fie un semn ca, intr-adevar, exista “Femei care fac lumea mai rea” (titlul eseului-pamflet la care fac referire). Autoarea nominalizeaza intre acestea personalitati precum Betty Friedan, Jane Fonda sau Gloria Steinem. Nu poate lipsi, evident, nici Catherine MacKinnon, cea care a lansat candva cea mai antimasculina declaratie din istorie: “Orice contact heterosexual este, de fapt, un viol”! De fapt, O”Beirne rezuma si adnoteaza titlurile celebre ale paradigmei, de la “Razboiul impotriva baietilor” de Christina Hoff la “Heterofobia” de Daphne Patai, reunindu-si concluziile sub genericul “Mama Natura este o catea” (… dar pe televizorul ei nu a defilat niciodata planturoasa Roxana Ionescu, cea pe care eu o pretuiesc atat de mult).
Trecand de la politica (in Statele Unite, fara a vota monolitic, Monicele Lewinski prefera, in continuare, Democratii lui Bill Clinton, semn ca Biroul Oral nu a fost o foarte omeneasca scapare seminala ci rezultatul unui sofisticat calcul electoral) la educatie (in multe scoli, “salile de clasa s-au transformat in lagare de reeducare feminista, cu scopul eradicarii definitive a tuturor diferentelor dintre sexe”), autoarea (sau mai correct ar fi sa scriu “autorul”?) duce rationamentul la consecinte militariste imprevizibile: “o femeie care urmeaza sa fie macelarita pe campul de lupta alaturi de soldatii-barbati constituie multasteptatul vis egalitarist al feminismului”. Cat despre sport, viziunea este una (voit?) caricaturala: femeile care isi doresc sa faca wrestling in compania masculilor pe ring, nu in patul conjugal, sunt, totusi, o exceptie, mai ales atunci cand vor sa-si demonstreze indiscriminarea prin arborarea somptuoasa a tufelor de par axilar!
Singurul meu semn de mirare era ce naiba cauta Jane Fonda in toata ciorba asta (anti)unisexuata? Mi-o reaminteam, din filme, feminina (nu “-ista”), asa cum o stiam – intre Barbarella si Hanoi Jane – filocomunista (“daca ati sti cu adevarat ce reprezinta comunismul, v-ati ruga in genunchi sa ajungeti toti comunisti”), ceea ce, apoi, nu a impiedicat-o sa se marite cu capitalistul Ted Turner. Am aflat, insa, ca din 2002 ea participa cu regularitate la V-Day (cu “V” de la “Vagin”), iar in 2004 a sprijinit prima distributie transsexuala pentru “Monologurile vaginului”. Punct. Dar nu punctul G.