Ce nu-mi convine, nu este european

PD a declansat o noua criza imediat dupa ce tensiunea creata de mentinerea lui Victor Babiuc la MApN fusese aplanata, printr-un schimb amiabil de comunicate: Biroul Politic al PD isi exprimase regretele pentru declaratiile reprezentantilor sai care ar fi putut fi ofensatoare la adresa unora dintre liderii liberali, iar Biroul Permanent al PNL acceptase aceste scuze, anuntand totdata ca este dispus sa participe la o intalnire a coalitiei pentru clarificarea chestiunii. Ambele formatiuni au aratat astfel ca sunt dispuse la compromis, pentru a debloca situatia. Logic, urmatorul pas ar fi trebuit sa fie o intalnire a liderilor la care sa se decida inlocuirea lui Victor Babiuc din functie. In loc de aceasta, surpriza! Presedintele PD Petre Roman a iesit la rampa cu o adevarata declaratie de razboi adresata nu numai PNL, ci intregii coalitii. Limitarea activitatii parlamentare a PD doar la proiectele prin care se armonizeaza legislatia romaneasca cu cea europeana inseamna excluderea proiectelor convenite de coalitie, dar care, cel putin la prima vedere, nu par sa faca parte din acquis-ul comunitar. Ce doreste PD? Ce mai vrea si acum, s-ar putea intreba un cetatean obosit de insistenta cu care, periodic, PD se supara pe sat. Cat de consistenta este amenintarea PD? In primul rand, este evident ca amenintarea PD este un bluf. Acest lucru reiese chiar din comunicatul care ne instiinteaza ca decizia Consiliului a fost luata ca urmare a miscarilor “grupului politic” din PNL. Este clara, asadar, distinctia intre adversari – grupul politic, condus de Valeriu Stoica – si partidul care a semnat, prin presedintele sau, acordul de constituire a coalitiei – PNL. Ori, un partid nu poate sa dea avertismente atat de radicale raportandu-se la un grup, doar daca nu cauta decat pretexte pentru un scandal, sau pentru a justifica o viitoare actiune, lasandu-si totodata loc de intors in coalitie. Daca tinem cont de felul cum s-a comportat mereu PD in alianta sa cu CDR si UDMR, este posibil ca Partidul Democrat sa fi urmarit de fapt platirea unor polite. Pentru prima oara dupa 1996, PD a fost bagat la inghesuiala. PNL nu a mai inghitit iesirile temperamentale cu care se rasfata Traian Basescu, a pretins scuze, de care si-a conditionat participarea la sedintele coalitiei. Pentru PD, care tocmai pierduse inf avoarea PNL presedintia Senatului, era imperios necesara o astfel de intrunire, pentru a rezolva cazul Babiuc. Mai mult, liberalii se pronuntasera pentru mentinerea lui Babiuc, in functie. Conducerea PD a acceptat sa-si exprime regretele, iar importanta gestului este ca cedeaza pentru prima oara in fata conditiiilor unui partener de coalitie. Ori acest lucru nu convine PD, pentru ca nu se potriveste cu imaginea pe care el a cautat sa si-o creeze in ultimii ani, aceea a partidului mic, dar al naibii, sau, cu alte cuvinte, a partidului de care depinde soarta coalitiei. Asadar, ofensa PNL nu a fost conditionarea participarii la sedintele coalitiei de prezentarea scuzelor, ci faptul ca a atentat la locul pe care PD si l-a rezervat. Partidul Democrat doreste sa-si reia rolul de partid care da cu pumnul in masa cand vrea si ii face pe ceilalti sa joace cum canta el. In acest scop, ca Praslea din poveste, el si-a ales armele cu care se valupta cu PNL: “In reforme sa ne luptam”. Situatia are cel putin doua consecinte. In cazul in care schimbarea lui Babiuc a fost in mod real acceptata de sefii puterii, atunci in opinia publica ea nu trebuia sa apara ca o concesie facuta PD, ci ca o decizie smulsa de el, cu forta si abilitatea lui. Probabil ca in acceptia strategilor Partidului Democrat, opinia publica nu trebuie sa ramana cu impresia unui PD slab, care nu mai este ceea ce a fost. Acelasi lucru este valabil si pentru perceptia pe care membrii partidului trebuie sa o aiba asupra sefilor lor, pentru a preveni nemultumirile. Pe de alta parte, daca liderii puterii, inclusiv seful statului, mai aveau dubii fata de renuntarea la Babiuc, PD a dorit sa aduca un argument puternic. Momentul este propice: legea caselor este tot mai faultata de PDSR, legea privatizarii IAS este blocata de senatorii PD si ai opozitiei, colegiul Arhivelor Securitatii are nevoie de voturile PD pentru a intra in functiune, iar Stoica pregateste sa lanseze reforma Justitiei. Ajungem astfel, la o a doua posibila explicatie a demersului PD. Poate ca acesta a vrut sa imbrace intr-un argument politic refuzul de a vota legile propietatii si Colegiul pentru arhivelor. Afirmatia este usor de sustinut daca tinem cont de blocarea legii privind privatizarea IAS, de desemnarea pentru Colegiul arhivelor a doi candidati care nu respecta legea dosarelor, si parasirea salii in momentul votarii acestuia, invocand crizei Babiuc. Problema este ca, indiferent de ceea ce urmareste, PD se joaca din nou cu interesele Romaniei. Daca va duce prea mult acest joc, care se va incheia tot printr-un “pupat piata Independentei”, s-ar putea rata ultima ocazie de adoptare a unor legi importante, dar si de aplicare a lor in practica. Pentru ca, chiar daca aceste texte sunt adoptate, iar Colegiul validat, votul nu mai da rezultate in practica daca vine prea tarziu. Acquis-ul comunitar, pe care il invoca PD, nu se limiteaza la niste legi tehnice. Raportul Comisiei Europene din toamna lui 1999 prevedea explicit necesitatea retrocedarii proprietatilor confiscate de comunisti. In celelalte tari din fostul bloc comunist, care au avut mai mult succes decat noi, aceasta masura ca si deconspirarea politiei politice au fost la baza reformelor in vederea modernizarii lor. Iar in ceea ce priveste reforma Justitiei, acelasi raport semnala faptul ca procesul a fost demarat deja, cu cateva miscari importante, chiar daca mai este pana sa fie dus la bun sfarsit.