O serie de state de la marginea sau din apropierea Europei Occidentale devin noi centre de producție a confecțiilor, odată cu creșterea salariilor din China, marile branduri descoperind furnizori adaptabili mai apropiați de țările lor de origine, comentează Reuters.
Aprovizionarea din China devine mai costisitoare, dar este încă ieftină, astfel că decizia de a trece la “Made in Morocco” sau “Made in Moldova” nu are legătură numai cu prețurile.
Cererea din industria confecțiilor este influențată în primul rând de comportamentul cumpărătorilor, iar producătorii trebuie să supraviețuiască în fața unor “supergrei” ca brandul Zara al grupului spaniol Inditex, care în câteva săptămâni poate avea în magazine o rochie similară cu una de la prezentările de modă și care fabrică 60% din produse în Europa sau în apropiere.
“Desigur că este mai costisitor să producem în Turcia sau Tunisia decât în China, dar nu cu mult, având în vedere cu cât au crescut salariile angajaților chinezi, și este mult mai convenabil să producem mai aproape, astfel încât să avem mai mult control asupra calității”, a declarat Giovanni Bianchi, designer al companiei La Perla.
La sfârșitul anului trecut, La Perla, producător de lenjerie de lux, a transferat producția din China în Turcia și Tunisia, precum și în Portugalia.
Compania estimează că pentru fiecare 10 euro cheltuit în China cu forța de muncă, pentru aceeași muncă cheltuiește 15-16 euro în Tunisia sau Turcia, astfel că China rămâne în continuare mai ieftină.
Situația se schimbă însă. Asociația comercială Institut Francais de la Mode estimează că salariile medii lunare din regiunea de coastă a Chinei au crescut anul trecut la 400 de euro, de la 240 de euro în
2005. În Tunisia, angajații primesc 160 de euro, în Maroc 152 de euro.
Casele franceze de modă Jean-Charles și Barbara Bui și grupul de confecții Etam și-au transferat la rândul lor mai aproape o parte din producție.
În 2010, Barbara Bui și-a transferat activitățile din China în România, Ungaria, Bulgaria și Turcia, întrucât distanța și bariera de limbă au făcut dificil controlul calității, a declarat directorul general adjuncy Jean-Michel Lagarde.
“Ne putem impune mai ușor stilul de lucru atunci când colaborăm cu producători din sudul și estul Europei”, a arătat Lagarde.
Reprezentanții companiilor susțin că producătorii chinezi îi presează să mărească producția, existând riscul să rămână cu stocuri nevândute sau să facă discounturi care le-ar putea afecta imaginea brandurilor.
“Raportul între preț și calitate obținut în China nu mai este ce dorim”, a explicat Celine Lopez, director la compania Jean-Charles de Castelbajac, care a transferat activitățile în Ungaria.
Compania Etam are 20.000 de angajați în China, dar luna trecută a anunțat că va muta o parte din activități în Tunisia, Maroc, Portugalia, Grecia și Turcia.
Potrivit asociației comerciale franceze în domeniul lenjeriei, producătorii chinezi negociază mai dur salariile și volumul producției, după criza din 2008/2009. În plus, preferă clienții din SUA, întrucât aceștia vor modele mai simple și un volum mai mare de producție decât europenii.
Totodată, unele branduri au constatat că producătorii din Europa de Est, Tunisia și Turcia sunt mai interesați să particile la elaborarea procesului de producție decât cei din China.
Schimbarea tendinței este influențată într-o anumită măsură de politica centralizată a guvernului chinez, care vrea ca economia să progreseze spre domenii care necesită un nivel mai ridicat de specializare și tehnologie.
Asia rămâne totuși principalul centru de fabricare a confecțiilor europene, reprezentând 75% din producția lor externă, potrivit unui studiu al Institut Francais de la Mode.
În perioada ianuarie-septembrie 2011, valoarea comenzilor fabricilor chineze de profil a crescut cu 8% față de aceeași perioadă a anului anterior, la 23 de miliarde de euro, fiind cu mult peste cele din Maroc, care au avansat cu 10%, la 1,7 miliarde de euro.
Studiul notează că brandurile franceze de modă sunt interesate să colaboreze cu producători din Bulgaria, în timp ce mai mult de un sfert din lenjeria franceză este fabricată în Tunisia și Maroc.
Institut Francais de la Mode menționează Ucraina ca foarte atractivă, cu producția unor branduri precum Hugo Boss, Quiksilver and FCUK, în timp ce în România se află mărci ca Harrod’s, Zara și C&A.
În Republica Moldova produc Dolce&Gabbana, Guess, Armani și Cavalli, iar în Belarus clienții mari includ Calvin Klein, DKNY și Next.