Al nouălea acord pe care România se pregătește să-l semneze luna viitoare cu FMI începe cu o agendă destul de vagă, mai puțin ambițioasă decât precedentele scrisori de intenție care, ce-i drept, au și rămas de fiecare dată cu obiective îndeplinite.

Potrivit scrisorii de intenție obținute de Mediafax, problema arieratelor acumulate de marile companii de stat – cea mai mare restanță a acordului de doi ani care se apropie de final – este tratată într-un paragraf în care Guvernul anunță mutarea controlului financiar al acestora de la ministerele de linie la Ministerul Finanțelor. De asemenea, regiile și companiile subordonate autorităților locale vor raporta trimestrial indicatorii financiari tot la Finanțe, fără a fi indicate însă mecanisme de penalizare în cazul continuării derapajelor.

Mult mai ambițioase se arată planurile anunțate zilele trecute de Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI pentru România, care vorbea despre evaluarea și stabilirea de strategii pentru o listă de 150 de companii de stat. Prevederile din scrisoarea de intenție publicată de Mediafax nu cuprind nicio referire la această listă. Mai mult, Franks spunea că Guvernul are la dispoziție șase luni pentru îndeplinirea acestei sarcini, astfel urmând să fie stabilite și companiile care ar trebui închise din cauză că nu ar fi viabile economic.

Tot oficialul FMI vorbea despre includerea pe lista companiilor de stat monitorizate a altor societăți cu capital de stat care înregistrează pierderi, precum Tarom, Poșta Română, Oltchim, Societatea Națională a Lignitului sau Electrica Transilvania Nord, ajungându-se la un total de 20 de societăți monitorizate.

O chestiune crucială despre care nu se face vorbire în scrisoarea de intenție este adoptarea de către Ministerul Finanțelor a standardului european ESA 95 pentru calculul deficitului bugetar. Care este diferența fundamentală pe care o implică acest standard: ESA 95 ia în calcul și arieratele companiilor de stat, care au ajuns după estimările FMI la nivelul înfricoșător de 5% din PIB. Un asemenea pas ar arunca în aer deficitul bugetar oficial al României, însă autoritățile nu își exprimă nici măcar intenția de a se apropia de standardul UE. Bucureștiul a fost tratat cu toleranță sub acest aspect de către Bruxelles, deficitul de 6,5% din PIB anunțat pentru 2010 bazându-se pe o raportare cash, care nu reflectă arieratele menționate.

Franks a afirmat însă răspicat că indicatorii Companiei Naționale a Huilei, cel mai mare datornic la bugetul de stat, vor fi incluși în bugetul general consolidat. Prevederile din documentul obținut de Mediafax se limitează la mențiunea că ANAF va continua să execute societatea pentru datorii, ajungându-se “în final” la vânzarea activelor viabile și lichidarea bunurilor rămase. Nu se definește în niciun fel ce înseamnă “în final” ca orizont de timp și nici cum vor fi stabilite activele viabile.

De altfel, la capitolul energie documentul spune în termeni vagi că Guvernul “va căuta” o nouă strategie în domeniul energetic, care va include privatizarea participațiilor majoritare deținute la “unele companii”, dacă cei doi giganți Electra și Hidroenergetica nu vor putea fi înființați până la sfârșitul lui 2011. Nu se știe ce se va întâmpla dacă Guvernul nu va și găsi o nouă strategie. Planul constituirii celor două mari companii energetice, pe modelul existent în alte state europene, datează din 2009.

În privința politicii fiscale, autoritățile promit din nou în scrisoarea către FMI că modificările în sistemul de impozitare neanunțate din timp vor fi limitate “strict”. Hârtia suportă însă orice, iar Guvernul are un palmares impresionant de decizii fiscale luate peste noapte.

Atât oficialii români, cât și Jeffrey Franks s-au jucat în ultima vreme la nivelul discursurilor publice cu perspectiva reducerii contribuțiilor sociale în a doua jumătate a acestui an, dar lista de “dacă” este atât de mare în jurul acestei ipoteze, începând cu “dacă economia va începe să crească”, încât este imposibil de luat în calcul într-un plan de afaceri.

Cât privește marele proiect al impozitării averilor mari nedeclarate la Fisc, Guvernul promite că până la sfârșitul lunii martie va asigura necesarul de personal pentru noul departament de analiză, iar până în august 2011 va fi gata și o strategie. Încă sunt așteptate normele de aplicare a prevederilor din Ordonanța de la sfârșitul lui 2010.

Ținte neobișnuit de precise sunt asumate în cazul reducerii numărului depaturi din spitale, cu 5.700 în 2011, aceasta apărând drept marea soluție de reducere a cheltuielilor publice astfel încât să fie atinsă ambițioasa țintă de deficit bugetar de 4% din PIB. În același scop se pune problema închiderii a 30% din rețeaua de cale ferată sau a cel puțin 1.000 de kilometri, România abandonând această alternativă de transport.