Calitățile solicitate de instituțiile financiare sunt competitivitatea, calmul în condiții de presiune și predispoziția către asumarea de riscuri, scrie Reuters.
Prin angajarea unor persoane care întrunesc astfel de condiții, băncile i-ar putea selecta pe cei care sunt dispuși să-și asume riscuri mai mari.“Dacă spunem că pentru a fi trader trebuie să fii agresiv și pregătit să-ți asumi riscuri și că avem un sistem de recompense prin care sunt răsplătite astfel de persoane, atunci vor exista oameni care vor ajunge să tranzacționeze fără scrupule. În această situație se află cei care sunt mai predispuși decât media să facă acest lucru”, afirmă Kim Stephenson, scriitor și psiholog.
De obicei, băncile supun candidații mai multor interviuri riguroase și mai multor ore de teste numerice și psihometrice. O companie de recrutare specializată în traderi, care are sediul în Londra, a spus că a fost imposibil să elaboreze un profil al posibilului escroc.
Unul din cele mai recente cazuri de traderi implicați în activități ilegale este cel al lui Kweku Adoboli, trader al UBS din Londra, care a fost acuzat de fraudă și contabilitate falsă, banca elevețiană susținând că întreaga pagubă se ridică la 2,3 miliarde de euro.
Adoboli, ale cărui activități au fost descoperite când banca a cerut o explicație pentru pozițiile pe care acesta le-a făcut, trebuie să se prezinte în fața instanței pe 22 noiembrie și riscă până la zece ani de închisoare.
În condițiile în care asumarea riscului în anumite limite este parte a activității zilnice a fiecărui trader, a avea un comportament lipsit de scrupule sau a reliza o activitate neautorizată este foarte probabil să fie rezultatul unui amestec de lăcomie, panică și mândrie, spun cei din această industrie.
“Punctul de plecare îl reprezintă dorința de promovare personală deoarece succesul este răsplătit prin bonusuri, dar în momentul în care tranzacțiile nu merg bine, indiferent care a fost motivația inițială, aceasta este repede înlocuită de eforturi riguroase fie de a ascunde totul, fie de a încerca să se repare totul”, consideră Karolos Seeger, partener la firma de avocatură Debevoise & Plimpton.
Faptul că traderii lipsiți de scrupule nu profită în mod direct de acțiunile lor este o excepție de la multe alte infracțiuni comise de funcționari, precum sunt cele în care aceștia folosesc în mod abuziv informațiile confidențiale pentru a obține un profit personal rapid.
“În ceea ce privește acest tip de activitate, este o problemă de reputație și de apreciere și de foarte multe ori teama pierderii reputației este cea care îi face pe oameni să încerce să mușamalizeze totul în loc să repare situția și să-și asume ceea ce au făcut”, a spus Seeger.
În astfel de situații oamenii tind să considere că pot reduce pierderile prin tranzacțiile viitoare. Ei cred că dacă spun adevărul vor suporta consecințele negative și astfel încearcă să ascundă volumul mare de pierderi în încercarea de obține profituri prin care să diminueze deficitul.
“Sunt precum jucătorii care pierd banii de chirie la jocurile de noroc și apoi pariază pe chiria aferentă lunii viitoare în încercarea de a recupera suma pierdută”, spune Roger Philby, fundatorul The Chemistry Group, o companie care asigură consultanță în managementul talentelor și care efectuează profilul psihometric pentru diferite companii.
Toshihide Iguchi, care a fost închis în 1996 pentru că a făcut tranzacții neautorizate cu obligațiuni care au produs o pagubă de 1,1 miliarde de dolari băncii Daiwa Bank din Japonia, a încercat timp de mai bine de zece ani prin 30.000 de tranzacții să recupereze o pierdere inițială de aproximativ 200.000 de dolari.
Cel mai probabil, pierderile repetate și stresul accentuat întunecă gândirea traderilor, spune John Coates, cercetător în neuroștiință și finanțe la Cambridge și fost trader la Goldman Sachs și Deutsche Bank.
“Hormonii de stres exercită schimbări fundamentale în creier și în modul în care o persoană gândește”, spune Coates, care a studiat impactul nivelului hormonal și asumarea riscului în cazul traderilor.
“Există unu sau două studii prin care se demonstrează că în condiții de stres cronic, timp îndelungat, hormonii de stres încep să afecteze creierul și cortexul prefrontal, partea rațională a creierului, astfel încât aceasta nu mai funcționează normal și de aceea creierul va acționa pe baza reacțiilor emoționale stocate mai degrabă decât să gândească efectiv”, explică Coates.
Ideea că această cultură a tranzacțiilor necinstite este proprie băncilor a fost foarte mult folosită de avocații lui Kerviel în apărarea acestuia. Avocații l-au prezentat ca un pion nevinovat, corupt și forțat de către o bancă ce tolera încălcările sistemului de control al riscului, atâta timp cât traderii obțineau câștiguri pentru bancă.
Kerviel nu a negat că și-a asumat pariuri riscante și că a mințit pentru a le ascunde, dar a susținut că superiorii știau tot ceea ce face.
Dar înainte ca această industrie să-și restructureze cultura organizațională, este foarte probabil ca Adoboli să nu fie ultimul trader judecat pentru că și-a asumat riscuri foarte mari. “Știu câteva persoane care au răsuflat ușurate când au aflat că este vorba de UBS, pentru că adevărul este că putea fi oricare dintre noi”, a spus directorul general pe operațiuni de tranzacționare în contul clienților al unei importante bănci de investiții.