Mihai Nadin – Civilizația Analfabetismului, Editura Spandugino. Traducere de Luana Stoica

La începutul acestei luni februarie, când împlinea 78 de ani, profesorul Mihai Nadin a făcut un turneu, la București și Brașov, de promovare a masivei cărți în fața a sute de profesori și studenți, cu un succes uriaș. O carte începută prin 1983, publicată în 1997, tradusă repede în multe limbi și rămasă foarte actuală. O carte despre un nou Big Bang al civilizației umane.

Este poate cea mai importantă carte a autorului, apărută, spuneam, în 1997 în Germania (tom de aproape 900 de pagini, în limba engleză, la Dresden University Press; peste 900 de pagini și în limba română), o analiză a lumii contemporane și predicție asupra etapelor următoare.

În centrul Civilizației Analfabetismului stau fenomenele legate de tranziția de la o civilizație dominată de alfabetizare la una caracterizată de o varietate de mijloace de expresie și comunicare. Căderea regimurilor totalitare, dificultățile structurale actuale ale Uniunii Europene, povara aparatului birocratic statal, efortul mondial de retehnologizare și economia globală reprezintă o parte a tabloului mai amplu al unui progres necesar.

Lumea noastră nu mai este lumea a două culturi – știință și discipline umaniste – pe care o analiza C.P. Snow. Este o lume a unei dinamici fără precedent până acum în istorie. În această lume, numeroase alfabetizări noi, supuse uzurii morale ca orice altceva în epoca noastră, depășesc necesitatea și posibilitatea unei alfabetizări atotcuprinzătoare. Ele asigură interacțiunii umane mijloacele adecvate atingerii a probabil celor mai radicale forme de individualism, ca și mijloacele cele mai uluitoare de intercondiționare socială.

Progresul științific și inovația tehnologică îl preocupă pe Mihai Nadin din perspectiva influenței pe care acestea o au asupra existenței și creativității umane. Iată ce scrie Nadin în prefață:

„Subiectul acestei cărți este condiția umană. Chiar și în contextul civilizației analfabetismului, cu numărul sporit al celor care nu citesc și nu știu să scrie, îmi pot îngădui luxul unui citat: Homo sum, nihil humani alienum puto (sunt om, și nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin). Citatul, dintr-o piesă a lui Terențiu, ce i-a inspirat pe mulți alții, definește o perspectivă de compasiune. Cei care în aceste zile nu mai citesc, ci își consumă vremea în jocuri video sau digitale aparțin prezentului deopotrivă cu cei care lucrează în laboratoare căutând un tratament al cancerului. Programatorul care a pierdut plăcerea lecturii sau a spectacolului de teatru este parte a unei societăți ce-și definește valorile altfel decât în civilizațiile trecutului.

Am descris, folosind limbajul științei contemporane (logica, semio­tica, genetica, știința calculului etc.), multe detalii tehnice devenite, între timp, invenții de tot felul. O generație de antreprenori a reușit să schimbe America și lumea întreagă, nu numai cu telefoane celulare și cu tranzacții la bursă efectuate aproape instantaneu de programe. Omul e prea lent pentru noile procese în care destinul său e decis de inteligența artificială sau de uriașe cantități de date (Big Data, cum se spune în lumea experților) din care s-au extras, în mod automat (deep learning) cunoștințe despre fiecare dintre noi. S-a schimbat familia, și nu mă bucur că am prognosticat inevitabila ei destrămare. S-a schimbat, cine ar fi crezut, sexualitatea. Se schimbă continuu ceea ce mâncăm – Doamne, Doamne, McDonald’s la Paris, și la București – și cum ne îmbrăcăm.

(…)

Știința și tehnologia sunt teme ale acestei expediții intelectuale. Subiectul este, însă, veșnic schimbătoarea ființă umană. A explica fără a bagateliza complexitatea acestui punct de răscruce mi se pare mai im­portant decât a profita de succesul celor care excelează astăzi în crearea de fraze-cheie. Argumentele solide, care sugerează posibilități fundamental diferite de ceea ce destul de mulți sunt dispuși să accepte – sau chiar să susțină – îndeamnă la un optimism mai profund.

Trăim o epocă a conflictelor, manifestată în nenumărate dezechilibre. Este, în același timp, și o epocă a oportunităților. Cei care nu sunt dis­puși să le recunoască ar putea încetini dinamica, dar nu vor putea opri procesul de schimbare. Afirmația se aplică Statelor Unite și Canadei în aceeași măsură ca și restului lumii – țările avansate din Europa Occi­dentală, Australia și Noua Zeelandă, sau țările Africii, Asiei, Europei de Est și Americii Latine.

Nu există națiune sau individ care să aibă suficiente resurse pentru a-și permite o poziție de expectativă. Experiența computerului este ilustrativă în acest sens: următorul cip va fi mai rapid, mai ieftin și va incorpora mai multe posibilități de procesare. Cei care amână utilizarea calculatorului de astăzi nu ratează doar un ciclu de învățare, ci tot ceea ce actualul cip face posibil. Nu putem recupera niciodată timpul pierdut. Acest lucru este valabil atât pentru distrugerea pădurii tropicale amazoniene cât și, poate mai grav, pentru facilitarea mijloacelor de acces la cunoaștere și la interacțiunea umană efectivă la nivelul lumii globale.

Presupun că cititorul înțelege că în spatele eufemismului din titlul acestei cărți se ascund multe limbaje și mijloace de expresie și comunicare pe care ar fi trebuit să le folosesc eu însumi, nu doar să scriu despre ele.”

Civilizația analfabetismului este, potrivit lui Mihai Nadin, una a multor alfabetizări parțiale, fiecare cu carcateristici și reguli de funcționare proprii. „Faptul că metode și tehnologii noi, de natură digitală, constituie efectiv o alternativă la alfabetizare este un lucru de care nu mai putem face abstracție.”

Mihai Nadin, născut la 2 februarie 1938 la Brașov, a absolvit Facultatea de Electronică la Universitatea Politehnică din București și Facultatea de Filozofie la Universitatea din București, unde și-a luat și doctoratul în Estetică. A primit un titlu post-doctoral (Logică, Filosofie și Teoria știintei) la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen. Educația sa este interdisciplinară ca și întreaga sa activitate de cercetare în domeniul electronicii, esteticii, semioticii, interacțiunii om-calculator (HCI), al proiectării asistate de calculator, al societății post-industriale și al sistemelor de anticipare, în cadrul mai multor universități din Europa și Statele Unite. Are la activ peste 200 de publicații pe aceste teme și a ținut conferințe în lumea întreagă. În 1994 a înființat Institutul de Cercetare a Sistemelor de Anticipare. În 2004 l-a transferat în cadrul Universității Texas din Dallas. După 2003, Nadin a predat la Universitatea Stanford, la Universitatea California-Berkeley și la Universitatea din Bremen. Din 2004, este Ashbel Smith Professor la Universitatea Texas din Dallas. Unul dintre proiectele sale majore, care implică sistemele de anticipare, poartă numele de Seneludens și vizează mentinerea capacității de anticipare a indivizilor vârstnici prin intermediul creării unor medii interactive virtuale.

În numărul din 5 februarie, „Ziarul de duminică” a publicat un interviu cu Mihai Nadin, aflat în România într-un turneu de promovare a cărții de față.