Pentru prima dată, în ultimii 64 de ani, Regele Mihai I s-a adresat Parlamentului României într-un discurs pronunțat astăzi, 25 noiembrie, la împlinirea vârstei de 90 de ani.
Ajuns Rege la doar șase ani (după moartea bunicului său Regele Ferdinand și după ce tatăl său, Regele Carol al II-lea anunțase, în anul 1925, că renunță la tron), Mihai I “moștenea” o Românie uluitor de diferită de cea de astăzi. Reforma agrară, criza economică, războiul, comunismul – iată istoria din ultimii 90 de ani a României, o istorie națională care nu poate fi ruptă de istoria “personală” a Suveranului, pentru că ele se împletesc.
Regele Mihai I s-a născut în chiar anul reformei agrare – 1921.
Această reformă a condus la dispariția “clasei moșierești”. Aceasta mai deținea, după reformă, doar 10,4% din suprafața arabilă a țării, în vreme ce țăranii dețineau 89,6%. Doar că 74,9% dintre proprietari aveau suprafețe de sub 5 hectare. Fărâmițarea agriculturii avea să se dovedească distructivă, scriu autorii volumului “România după criză – reprofesionalizarea”, un excelent volum colectiv, coordonat de academicienii Mircea Malița și Călin Georgescu.
După reforma agricolă, producția medie a scăzut de la 12,3 chintale/hectar, în 1912, la 10,2 chintale/hectar, în 1936, la grâu, situația fiind valabilă și pentru alte culturi.
În schimb, industria a crescut cu 56% între 1923 și 1928.
Producția de cărbune a crescut din 1922 în 1928 de la 2 mil. tone la 3 mil. tone, iar cea de țiței de la 1,2 mil. tone la 4 milioane.
Numărul băncilor aproape s-a dublat, potrivit studiului citat, între 1922 și 1928, de la 683 la 1.122, capitalul bancar crescând masiv în această perioadă.
Tot în această perioadă a apărut aviația civilă, iar rețelele de transport feroviar și auto au fost unificate.
Constituția din 1923 a introdus votul universal, iar Parlamentul a căpătat un rol sporit în cadrul monarhiei constituționale.
În această perioadă au apărut legi extrem de importante care au întărit controlul statului asupra economiei, spre furia capitalului străin.
“Legea privind controlul și comercializarea întreprinderilor statului” instituia monopolul statului pe principalele resurse.
“Legea energiei” legifera că doar persoanele fizice și juridice române au dreptul de a obține concesionări pentru amenajări hidrotehnice.
“Legea minelor” trecea toate resursele minerale, gaze, petrol, în proprietatea statului.
Totuși, în anii 1920 existat doar 125.000 de “burghezi” – industriași, comercianți, bancheri, ingineri, economiști, avocați, profesori, notari, polițiști, artiști….
Criza economică a lovit devastator România începând cu 1929. Producția industrială a scăzut cu 48% în patru ani, numărul fabricilor cu 20%. Agricultura s-a prăbușit de la o valoare de 195 mld. lei în 1929 la 22 mld. lei în 1933.
Venitul național s-a prăbușit de la 293 mld. lei în 1928 la 171 mld. lei în 1932.
Pe fondul crizei profunde și a nemulțumirii populației, Regele Carol al II-lea se întoarce în țară, iar, în iunie 1930, își detronează fiul care ajunsese rege (sub regență), la doar șase ani, la 20 iulie 1927, după moartea lui Ferdinand.
Carol al II-lea este forțat să abdice, după 10 ani, iar Mihai I redevine rege în septembrie 1940. Este forțat să abdice la 30 decembrie 1947, după instaurarea comunismului.
– Recensământul din 1930
– Populația – 15,5 mil. locuitori
– 20,2% din populație trăia în mediul urban și 79,8% în mediul rural
– 78,2% din populația muncea în agricultură
– 7,2% din populație muncea îndustrie
– 3,2% lucra în comerț-credite-finanțe
– 1,7% lucra în transporturi
– 9,7% era cuprinsă la capitolul “alte categorii” (administrația de stat educație, sistemul medical)