Despre integrarea în Uniunea Europeană s-a spus că a fost – și chiar a fost – obiectivul central al politicii noastre de după revoluție. A fost ideea care a unit și nu a dezbinat. Odată îndeplinit, obiectivul s-a retransformat în subiect de polemică.

Președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu-Tăriceanu au sărbătorit separat, dar ambii în mijlocul mulțimii, primele clipe și minute ale integrării – Revelionul dintre anul 2006 și 2007. Când au apărut și constrângerile integrării, foaia a fost întoarsă de tot…. cine a negociat atât de prost?

La șapte ani de la integrare ne uităm în jur. A fost chiar atât de rău? Ce obiectiv național ar mai putea acum aduna și așeza energiile într-o formă care să nu se topească la prima ploaie? Aderarea la euro? A fost o încercare, dar euro, după atâția ani de criză este mai degrabă o teamă decât o speranță.

Aderarea la UE a schimbat, totuși, fața României. Nu atât de spectaculos, nu atât de profund pe cât așteptau unii dintre noi. Nici spectaculos, nici dramatic – ziua de după aderare nu a fost nici mai blândă, nici mai calmă, nici mai tulburată de această veste.

Dacă nu am observat nimic s-a întâmplat pentru că schimbările începuseră deja să se producă cu mult în urmă. Erau câțiva ani deja de când România intrase în NATO – se bucura deci de stabilitate geostrategică -, economia creștea cu 5-7%, iar perspectivele aderării la UE nu mai puteau fi puse la îndoială. Au fost ani în care investițiile străine au început să vină masiv în România, cu un vârf în 2008, anul debutului crizei, de peste 9 mld. euro.

Binefacerile integrării au fost parțial anulate de această criză care pare că nu se mai sfârșește. Nu ne-am bucurat, practic, decât doi ani de un trai calm ca membri ai UE. Dar trebuie să privim ca pe o șansă – sigur, nu datorăm nimănui nimic pentru asta –  faptul că am aderat la UE înainte de începutul crizei.
 

Titlurile edițiilor din 2007:
Iulius Group investește în Suceava, Iași și Cluj 250 mil. euro. Importurile auto au luat fața producției autohtone. BCR a făcut profit de 240 milioane euro în 2006. Numai criza politică mai lipsea Bursei. România a bătut în premieră Ungaria la PIB. Cel mai mare salariu oficial din România: 110.000 de euro net lunar. Expații români au trimis acasă 1,3 miliarde euro în decembrie. IKEA așteaptă vânzări de 50 milioane euro în primul an. Asigurările auto duc piața asigurărilor pe pierdere. Bancherii pot negocia liber condițiile de creditare. Cursul euro a revenit la nivelul de acum 4 ani. Vosganian vinde companii din energie de 4 miliarde de euro. Băsescu, dat afară de la Cotroceni la Parlament. Isărescu vede leul ca pe un Rocky al Finanțelor. Primii milionari români din internet. Seceta aduce pierderi dramatice. Bursa de la București a depășit pragul psihologic de 10.000 de puncte. FMI: Salariile bugetarilor distorsionează mediul privat. Universitatea de Agronomie va fi mai bogată decât Oxford. Erste face rebranding la BCR din septembrie. Pensiile private și real estate-ul au atras investiții record. Dănilă: Băncile ajung să riște prea mult pentru cotă de piață. Patriciu a devenit cel mai bogat român prin vânzarea Rompetrol. Record pe birouri: America House, vândută cu 120 mil. euro. BCR a luat culorile Erste, urmează produsele și serviciile. Francezii de la Groupama cumpără BT Asigurări. Portofoliul imobiliar al lui Ion Țiriac depășește un miliard de euro.

Unde suntem după 15 ani