Richard Dawkins
O curiozitate fără margini
Cum am devenit om de știință
Editura Humanitas
Traducere din engleză și note de Andreea Stănescu.
Richard Dawkins s-a născut în 1941 la Nairobi (Kenya) într-o familie de coloniști englezi. La vârsta de opt ani s-a mutat împreună cu părinții în Anglia. A studiat zoologia la Oxford. Între 1967 și 1969 a predat în America, la Berkeley, apoi, din 1970, s-a stabilit la Oxford. În afară de opera sa științifică, Dawkins a scris și cărți adresate marelui public, prin care a devenit unul dintre cei mai renumiți biologi ai timpului nostru. Ca persoană publică, este un avocat al umanismului împotriva fundamentalismelor de tot felul și al științei împotriva pseudoștiințelor. De ani buni se află în centrul disputei evoluționism-creaționism.
Dawkins cercetătorul și Dawkins omul sunt la fel de prezenți în acest volum de memorii din prima parte a vieții autorului, care încep cu copilăria idilică petrecută în Africa și se încheie cu povestea scrierii și publicării Genei egoiste, una dintre cele mai importante cărți ale secolului XX. Pentru omul de știință, esențiale au fost două evenimente biografice: admiterea, în 1959, la Oxford, la Departamentul de Zoologie, unde a beneficiat de celebrul sistem „tutorial“ al universității, care i-a cultivat și rafinat curiozitatea pentru lumea vie; iar mai apoi intrarea în grupul de cercetare condus de marele său mentor, etologul Niko Tinbergen. După o teză de doctorat strălucită, urmează fecunda perioadă experimentală de la Berkeley, revenirea la Oxford, în 1970, și continuarea cercetărilor folosind intens posibilitățile computerelor din acea vreme.
Scrisă cu talent, ca toate cărțile lui Richard Dawkins, combinând istorii amuzante și versuri iubite cu interpretări de experimente și cu mari idei din biologie povestite pe înțelesul nespecialiștilor, O curiozitate fără margini „este menită – cum spunea Michael Shermer – să devină o carte clasică în analele autobiografiei științifice“.
„Tot pe atunci am început și tutorialele cu Niko Tinbergen pe tema comportamentului animal – și viața mea s-a schimbat. (…) Se pare că-i făcusem o impresie bună lui Niko: în raportul de la sfârșitul anului prezentat colegiului a spus că sunt cel mai bun student pe care l-a avut vreodată (…). M-a încurajat îndeajuns ca să-l întreb dacă ar fi de acord să mă ia sub aripa lui ca student cercetător; spre enorma mea încântare, a acceptat. Viitorul îmi era asigurat, cel puțin pentru următorii trei ani. Și pentru tot restul vieții, dacă stau să mă gândesc mai bine.“ (Richard Dawkins)