Editurile noastre publică sute de cărți în fiecare lună, o enormă producție de carte, care copleșește de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale “Ziarului de Duminică”, care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care dorește să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai ușor. La “Cartea de literatură” sunt semnalate cărți aflate deja pe rafturi, între care facem, firește, o selecție. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de știință, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărților asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate de cei doi cronicari literari ai ziarului. Atenție aparte mai primesc colecțiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariție sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica “Avanpremieră”. În sfârșit, în cadrul rubricii de față, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată și citită.
La Editura Cartea românească
Nora Iuga – Berlinul meu e un monolog
Jurnalul berlinez, “Berlinul meu e un monolog” – cu cele două părți ale sale, Fasanenstrasse 23 și Stuttgarterplatz 22, scrise la un interval de zece ani – surprinde personalitatea unui oraș benefic și malefic totodată, care te seduce și te sperie deopotrivă, fixează imaginea unui organ viu care respiră, pulsează, celulele lui reproducându-se vertiginos ca pe lamela unui microscop planetar. Dar aceasta nu este, pur și simplu, o carte despre fabulosul oraș a două lumi, ci o carte despre Berlinul unic și irepetabil al fascinantei și seducătoarei scriitoare Nora Iuga, al cărei monolog stă sub semnul unei replici memorabile: “Berlinul sunt eu”.
“Cel mai grozav scriu în cap, mergând pe străzi, așa am scris prima parte a jurnalului, pe bănci, în parcuri, în cimitire, în trenuri, în bistrouri. Ultima parte am scris-o mai mult în casă, la birou; soarele era tot mai palid și mai stins. Vara și toamna mai sunt mese pe trotuar, atunci mori să auzi ce vorbesc oamenii, să vezi cum se privesc, dacă se iau de mână, dacă își scot pantoful să-și mângâie câinele cu talpa goală. Acum vara și toamna se grăbesc să plece cât mai devreme acasă și Berlinul se arată tot mai șters, de fapt el nici nu există decât în oglinda mea, adică în chipul meu, în aerul meu, în mâna mea care scrie. Berlinul ăsta nu mai e decât o mică parcelă, inclusă, printr-un partaj arbitrar, unui teritoriu nelimitat, numit Nora Iuga (în slava veche numele ăsta ar putea fi tălmăcit prin Nord-Sud, paradoxul perfect, în care s-ar putea întâlni polul frigului cu cel al căldurii). De aceea nu e vina mea dacă uneori Berlinul ăsta e o biată umbrelă, împrumutată de la un hotel de trei stele de pe Nestorstrasse, pe care Nora Iuga o uită în S-Bahn, dar nu-și face griji, fiindcă mâine o va găsi, cu siguranță, la depozitul de obiecte uitate.” Nora Iuga
La Editura Litera
Diana Gabaldon – Ecouri din trecut
Rareori se întâmplă ca un autor să scrie cu atâta pasiune despre o țară îndepărtată, să-i transforme locurile cunoscute sau uitate în adevărate atracții turistice. Asta a făcut Diana Gabaldon, o scriitoare de origine mexicano-americană, cu ținuturile scoțiene, în seria “Outlander”, din care face parte și acest volum, “Ecouri din trecut”. A scris despre Scoția ca și când ar fi trăit acolo dintotdeauna și nu numai atât, a creat o adevărată isterie a vizitării locurilor prin care au trecut, în romanele sale, rebelul scoțian și iubita sa din secolul XX.
Claire Randall este călătoare în timp. Aruncată în negura vremii, cu peste două sute de ani în urmă, ea se îndrăgostește de rebelul James Fraser, sufletul ei pereche, și decide să rămână împreună în vremea lui Jamie, în secolul al XVIII-lea. În urma unor evenimente care îi pun viața în pericol, fiica lor, Brianna, alege să trăiască în relativa siguranță a secolului XX, la o veche fermă a strămoșilor ei din Scoția, împreună cu Roger, soțul ei, și cei doi copii.
Dar întâmplările petrecute cu două secole în urmă prind viață prin intermediul scrisorilor lui Claire. Fragilele file scot la iveală dragostea ei pentru Jamie Fraser, omul mult încercat în luptă, călătoria lor din Carolina de Nord pe mare, unde întâlnesc pirați și iau parte la lupte navale. Căutând să afle cât mai multe despre Claire, Brianna și Roger descoperă și lucruri despre ei înșiși, deoarece destinul familiei din munții Scoției pendulează între viață și moarte în Războiul pentru Independența Americii.
“Ecouri din trecut”este o carte despre călători în timp, despre oameni care și-au dorit să schimbe istoria, despre caractere puternice care au luptat pentru convingerile sau pentru iubirile lor. Un roman care rămâne în mintea cititorului multă vreme după ce povestea s-a terminat.
Pentru cei ce adoră melanjul de genuri – romance, istoric, fantasy – într-o intrigă din care nu lipsesc scenele de acțiune, dar nici lecțiile de istorie ascunsă ori geografie, foarte atent nuanțate, aceasta este lectura perfectă. Revelații cutremurătoare, răsturnări de situație și un final care vă va face să așteptați cu interes următoarea carte din serie.
Diana Gabaldon(născută în 1952, în Arizona) este o romancieră americană contemporană cu rădăcini mexicane și englezești. A crescut în Flagstaff, Arizona, și a absolvit studii de zoologie la Northern Arizona University și de biologie marină la University of California, San Diego. A urmat apoi un doctorat în ecologie, tot la Northern Arizona University. Printre altele, Diana Gabaldon este autoarea unor serii foarte apreciate și bine vândute: “Outlander” și “Lord John”. Cărțile ei sunt însă greu de integrat într-un singur gen, căci conțin elemente de ficțiune romantică, istorică și science-fiction (sub forma călătoriilor în timp). Aprecierea de care se bucură în rândul cititorilor a dus la publicarea lor în douăzeci și trei de țări și traducerea lor în nouăsprezece limbi.